- Amintiri
Soarele-apune pe-al meu vieții drum,
Lumea mă deprimă și-atunci ca și acum
Atunci, demult, când speranță mai era,
Când era și visul și frumosul și marea
Lumea se sfârșește acum, în întristare,
Melancolie, durere și uitare
În al meu sicriu greu și sufocant,
M-afund, adorm, m-am înecat.
În râul de lavă, sugrumat eu sunt,
De demoni… amintiri și de pământ
Uitat sunt eu de tot ce mișcă
În mormânt, în pământ.
- Durere
Am o durere… am o durere mare,
Ce nu trece nici cu calmante, nici cu nopți visătoare,
O durere de suflet și una de trup,
O albină care tocmai a părăsit un stup.
De ce să plec, acum, din mijlocul vostru?
De ce să părăsesc universul nostru?
Nu asta-mi doresc, ci vreau să continui,
Să simt emoția și să mă mai chinui.
Îmi place să rezolv probleme-alambicate,
Să văd tot timpul întrebări complicate…
Să fac viața mea tot mai complexă
Și să mai păstrez această anexă.
Însă timpul nu vrea, el mă izgonește,
Spre noi universuri, c-așa e lumește,
Să-ndur din nou o altă schimbare.
Și asta mă face să spun: Mă doare!
- Inechilibru
Am fost! Am fost și nu mai sunt,
Am ieșit din pământ!
Ca un mort… am înviat
Repetând aceeași viață.
Urându-mă pe mine
L-am urât pe Dumnezeu
Și îngerii cântă,
Iar demonii râd mereu.
Plâns-am mult… dezamăgit
Și-am realizat ca nu-i nimic,
Ba chiar e rău, să plângi,
Să uraști, să iubești nimic.
Urăsc, și asta mă omoară,
Ispita unui lucru ce pare mare
Și nu-i nimic, în fond, aș zice
Ca fumul într-o ceață rece.
Frumosul și urâtul acum s-au întâlnit
Râsul și suspinul acum s-au contopit
Multumește-i fiintei celei trecătoare…
Și-i vei multumi și celei Atotștiitoare.
PETRUȚ VALENTIN PĂUN ( viitor medic ) este elev în clasa a XII-a B, la Colegiul Național „C.CARABELLA”, din Târgoviște…