1.iubito să-mi dai nopțile `napoi
nu este nici poruncă și nici rugă
să-mi fac din ele dincolo de noi
un adăpost de zîmbet și nefugă
iubito verile-mi sînt aspre toamne
în care dorm dorințe fără seamăn
albastre aripi te-nconjor în haine
ce mă apasă și ca într-un leagăn
iubito ne vom face lungi ecouri
în pragul nopții fără de sfîrșit
tu în palatul alb de dincolo de nouri
eu în tăcerea tandră care m-a murit
iubito să mă uiți fără să știi
c-am fost un cearcăn dimineții tale
dă-mi nopțile `napoi și cele gri
s-or limpezi în vise fără de petale
(… )
- și nu mai știu
de ce s-adorm
și pentru cine
(apă rar e) - atîta știu
că trupul tău
amirosea a stele
și a greșeli colorate
(iubirea nu se naște din săgeți) - trec pe lîngă ziduri
în care s-au ascuns
oameni
fără umbră
(călătorie în apoi) - cîte uși de închis
(viață) - și îmi spuneai
îmi spuneai
cît de mult
cît de mult
mă uitai
( o amintire) - între două întrebări
noaptea se dezbrăca de miresme
o mamă rătăcea
căutîndu-și bunicii
și înșiruirea
nu mai poate continua
(repetitivitate) - umbrele noastre
nu se mai ating
locuim în mașini de tocat
diferite
fără uși
fără amintiri
fără cîteva minute
(probabel) - nopțile au garduri
și umbre umile
se furișează
pe lîngă cîini adormiți
nopțile nu știu rușinea
au gropi de nimic
umplute cu vise
de tablă
nopțile urlă pe dinăuntru
peșteri de măruntaie
coclite
nopțile plantează cerșetori
nebărbieriți
fără umbre
fericiți că trăiesc într-un film
nedevelopat
(întuneric cu soare de cîrpă) - tot ce-mi mai amintesc
e uitarea
și rînjetul ei
(egal) - mai demult
cînd citeam
credeam că eu scriam
toate cărțile
(amintire din copilărie) - vorbeam cu mama
mama nu știe dacă trăiesc
dacă mi-e bine dacă mai cresc
vorbeam cu mama
doar vina mea
auzea niște sunete
care mama erau
știu asta
sunetele mele doar dor
și nu ies în afară
vorbeam cu mama
despre apa din flori
ni se părea că nu e de ajuns
lăsam ceața să urle
peste viscolul dintre noi
nu te pricepi la vreme
spunea
nu amesteca ceața cu viscolul
poate că asta era
amestecam mestecam
mai mult decît apa din flori
vorbeam cu mama
și uneori
tăceam
(ea) - moartea
nu are
viitor
(speranță) - să repetăm
ești om
semnul întrebării
să repetăm
ești om
semnul întrebării
să repetăm
ești om
semnul întrebării
(ă)
- ne moare
puțin cîte puțin
oglinda în care
obișnuim să ne uităm
(răceală) - cînd mîinile
capul cuprind
e granița
(atîîîîît) - eu o să mă mir
caisă despicată
cîteva cioburi
și o să uit mirarea
întunericul nu știe
nimic
o să tacă
(cît de cît)