Luca: Băi, ce-i cu tine?

Clara: Dacă iau și eu răceala? Și Andrei care știi cât e de sensibil la curent. Pe bune, dacă te vede Andrei așa, face infarct, știi cât de mult ține la tine. N-ai fular? Uite, ia căciula asta și du-te să te bagi în pat. (În tot timpul ăsta l-a îmbrăcat pe Luca cu geaca și l-a dus la ușă. În usă, Andrei…)

Andrei: Clara?

C: Nu e ceea ce crezi.

L: Ea mi-a pus-o.

A: Căciula mea?

L: Șapca mea?

C: Vezi, îi e rău, nu-l opri, lasă-l să se ducă. Pa, Luca. Te sunăm noi. (Luca iese) (către Andrei) : E?

A: Nimeni. Doar asta.(îi arată un steguleț USA)

C: Dacă e otravit?

A: E doar un steguleț.

C: Dar dacă îl înfigi într-o măslină și îl pui într-un Martini, poți să te otrăvești.

A: Sau să te înțepi.

C: Nu râde.Americanii ăștia…

A: Stop.

C: Am auzit că unii de la CIA au vopsit Casa Albă în negru când…

A: Gata. Ce te-a apucat? Nu e niciun Barack Obama, nici la ușă, nici pe scară.

C: Atunci cine a spus Barack Obama?

A: Nu știu. Luca!

C: Nu-l duce mintea. Și are și vocea ascuțită. Și el nu sună. El bate.

(sună)

A: Cine e?

C: Who is?

L: Luca!

A: De ce dracu nu bați la ușă?

L: Aveam mâinile ocupate.

C: Și cu ce ai sunat?

L: Cu nasul. Na, v-am adus astea înapoi. Și să știi că șapca e mișto. Nu e subțire, nu sunt răcit, nu-mi place ceaiul și de-abia m-am dat jos din pat ca să vin la voi, așa cum am vorbit ieri. Deci, ce se întâmplă? Nu plec până nu îmi spuneți. ( închide ușa și aruncă cheia în cameră). Poftim căciula. Spal-o.

A: Bine, bine… (Clarei) Zi-i tu.

C: Ei bine… Andrei o să îți spună. Eu am treabă… trebuie să ud bonsaiul…

L: De când aveți voi bonsai?

C: De dimineață.

L: Cine vi l-a dat?

A: Barack Obama.

L: Cine e Barack Obama?

A: Cum adică cine e Barack Obama?

L: Da, cine e?

C: E președintele.

A: N-o mai face pe niznaiul, tu strigai de după ușă „Barack Obama”. Mișto farsa, dar acuma gata! Ne-ai prins, ne-ai prins.

L: Băi sunteti nebuni, cine e japonezul ăsta Bara Kobama?

C: Ce prefăcut ești! Și eu care ți-am dat căciula lui Andrei. (lui Andrei) N-o să îi mai deschid ușa niciodată. E un străin pentru mine. Străinule!

L: Băi Andrei, ce-are asta?

A; Tu nu știi cine e Barack Obama?

L: Nu știi cine e Barack Obama… Ce, e o crimă?

A: Tu nu citești ziarele, nu te uiți la știri?

L: Nu.

A: Și-o spui așa, senin?

L: Da.

C: Lasă-l. Nu-ți mai pierde timpul cu străinii. Hai, ne așteaptă bonsăiuțul să îi facem baie.

L: Băi, tu ai băut ceva?

C: Hai, Andrei! (Clara și Andrei ies). Trage ușa, Andrei!

L: Ăștia nu-s normali la cap. D-aia îi iubesc! S-au văzut cu o zi înainte de ziua mea și de atunci nu s-au mai despărțit. 3 luni. Nici cu mama n-am stat atâta în 25 de ani. Dar cine dracu e Ba…(sună, Luca nu știe ce să facă.)

L: Cine e?

VOCE: Barack Obama.

L: Și ce vrei?

V: I don’t understand.

L: Parcă erai japonez.

V: I don’t understand.

L: Do you speak english?

V: Oh Lord…

L: Won’t you buy me a Mercedez Benz… my friends all drive Porsches… i must make amends….

V: You are a very good man… God bless you…

L: Domnule? Domnul Bara… Domnu’ Bara Kobama?

L: Mamă ce mișto cântă tipu’… Las că și eu (cântă din nou tare)

(intră Clara și Andrei se uită la Luca)

L: V-ați întors? Ați schimbat bonsaiul de pamperși?

C: De ce cânți… singur?

L: N-am cântat singur. Am cântat cu tipu’ ăla.

A: Cu cine?

L: Cu Bara.

A: Cine?

L: Bara Kobama sau cum îi ziceți voi. A sunat, cheia era la voi, voi nu răspundeați, așa că, din vorbă în vorbă, am cântat.

C: Du-te băi…

L: M-aș duce, dar nu pot până nu-mi spuneți cine e tipul. Japonez, japonez, dar cânta al dracului de bine în engleză… Deci, cine e Bara Kobama ăsta?

A+ C : Nimeni (cu părere de rău)

L: SĂ mori tu…

A+C : Nimeni, absolut nimeni…

L: Ok. Am cântat cu nimeni. Sunt cineva.

A: Și ce-ați mai vorbit?

L: Mai nimic. Politică, chestii, gagici

C: E-nsurat.

A: Cu Michelle.

L: Ma belle… sont des mots qui viens tres bien ansemble… tres bien ensemble… michelle ma belle….

A: Ce să îți spun… Paul Mc.Cartney…

C: Și ce-ați vorbit despre gagici?

L: (pauză) N-am vorbit.

A: Aha. Deci n-a fost Barack la ușă.

L: Ba da, dar am cântat.

A: Cheia, poate mai e încă acolo.( se duce dincolo)

C: Nu puteai să îl întrebi și tu de ce a venit?

L: N-a venit vorba…

C: Pe dracu’. Vine Barack Obama la ușa noastră și tu te apuci să cânți ca prostu ‘ cu el în loc să îl întrebi de una-alta… Puteam s-o punem de-o afacere.

L: Da’ cine mama mă-sii e Obac Arama ăsta?

A: Nimeni nu scoate o vorbă.(se duce la ușă, deschide).Nimeni.

L: O fi plecat omu’… poate avea treabă… afaceri…

A: Ce afaceri mă, ce afaceri? Ăsta are pffuuuu… da’ ce n-are? Are tot.

L: Are voce.

C: Știi ce-a spus Obama ăsta? „Trebuie să formăm o lume pe care s-o oferim copiilor noștri”

L: Și?

A: Și ne-am dus să făurim un copil.

L: Și eu care credeam ca v-ați dus să spălați bonsaiul… Cam scurt… bonsaiul.

C: Dacă cântai ca o doică în călduri…

L: Băi, uite ce e, de băut nu mi-ați dat și eu v-am dat când ați venit la mine, deși sticla aia trebuia să o deschid la nunta mea. De spus cine e Bacar Omana nu-mi spuneți, măcar mergem la o pizza? (liniște) Fac eu cinste. (liniște) Dau și o bere. (liniște). Două.

C: Nu mi-e foame.

A: Nu mi-e sete.

L: Da’ mi-e dor de codru verde. Hai pa! Dacă vă răzgândiți dați-mi un tzârr (iese. Sonerie)

C: Immediatly!

A: Imediat!

L: Hai că v-am păcălit! Gata, nu dați! Am plecat. Auzi, dacă-l văd pe băiatu’ pot să îl iau la o bere? Hai că nu-l îmbăt, vă mai las și vouă ceva. (C si A aruncă după el cu ce le vine la mână)

A: Ce baftă au unii.

C: Te-a apucat pe tine făcutul copiilor exact când venea el.

A: De unde să fi știut. Omu’ vine și pleacă, nu se mai întoarce. Eu așa aș fi făcut.

C: Tu, da. Dar el e Obama, el când vine, vine… nu se încurcă.

A: Apropos… scoate palinca (vodka) aia și pune-o aproape să servim și noi omu’ cu ceva.

C: Da’ crezi că bea?

A: E american.

C: Măcar dacă aveam și noi un whiskey.

A: Și d-alea….(face semn cu degetul -O)

C: Donuts.

A : Așa. Stai, avem chipsuri.

C: (A adus vodka, așează totul frumos pe măsuță). Auzi, dar dacă omul a venit întâmplător, când o vedea că ne-am pregătit, n-o să îi pice bine, o să fie cum să zic, stânjenit.

A: Ăștia nu se stânjenesc. Ăștia, n-ai văzut, stau cu cizmele pe masă.

C: Mie să nu-mi stea cu picioarele pe mășuță, că-l sparg. Președinte, președinte da’ până aici…

A: Stai, mă, că ăsta nu stă cu cizmele pe masă. E președinte.

C: Păi eu ce-am zis?

A: Eu zic să desfacem sticla, să creadă că era pe masă, că beam noi adică. Și dacă tot a venit îi aducem și lui un pahar. Hai, du paharul ăsta de-aici.Lasă-le numai p-astea două.

C: Să aduc și soda.

A: Ce-ai, ai înnebunit?

C: Soda, adică apa minerală în engleză.

A: Adu.

C: Ei, și-acum ce facem?

A: Facem spume.

C: Păi hai să umplem paharele, să se vadă că e sticla începută.

A: Chiar, hai să bem una mică, să nu pară sticla plină.(beau). Și acum umplem paharele din nou. Așa.

C: Își dai seama, dacă vine o să… o să… o să stăm de vorba cu el. O să ne spună despre cum e acolo la White House.

A: Că de asta îi arde lui.

Citeşte şi Obama (I)