PACIENT –  Valeriu Gherghel zice: „Cred că, de cele mai multe ori, singura nevoie ”spirituală” a bolnavului este aceea de a scăpa cît mai rapid de boală, cel puțin pentru intervalul în care se află în spital (ca pacient și nu ca spectator contemplativ și sănătos tun).” Înseamnă că eu sunt o excepție. În cele câteva zile de spitalizare petrecute mi-a plăcut mult să studiez pe bolnavii vecini de pat. Iar nopțile cei mai mulți sforăiau-mugeau ca o turmă de tauri. Nu puteam să dorm toată noaptea și îmi treceau prin cap tot felul de amintiri, reverii, visătorii. Minunate nopți! M-am simțit la fel doar când am reușit la facultate și, de bucurie, nu puteam să dorm. Mă cufundam în visele unui viitor paradisiac.

CĂ TOT VINE PAȘTELE:  –  Ițic voia neapărat să îl întâlnească pe Papă. Și îi tot scria el, îi scria, Papa -nimic, nu îi acorda atenție. Și trec așa 30 de ani, până într-o zi. Papa face o vizită în Israel. Toate bune şi frumoase, se întâlneşte Papa cu Primul-Ministru, discută, pun la cale, etc. La un moment dat, Primul-Ministru zice:

– Sfinţia Voastră, înainte de a pleca, aș avea o rugăminte!

– Vă ascult, spuse Papa…

– Știti, avem aici în Israel pe unul Ițic, de 30 de ani vă scrie scrisori, vă roagă să-l primiti în audiență şi de fiecare dată l-aţi refuzat. În spiritul creştinătăţii, n-aţi vrea, dacă tot sunteţi aici, să-l primiti, să vedeţi ce vrea, e păcat, de 30 de ani vrea să vă vorbească, vă rog frumos, doar 5 minute!

-Bine, bine, zice Papa, să vină la mine!

Vine Ițic, sărută mâna Papei şi-i zice:

-Ştiţi, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc, am o problemă şi aș vrea să mă ajutaţi.

-Spune Ițic!

-Ştiţi, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare bună, băutură bună, ieftin, toată lumea vine să mănânce la mine.

-Bravo Ițic, eşti un spirit întreprinzător!

-Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu.

-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…

-Da, dar tatăl meu îl avea de la tatăl lui.

-Bine Ițic, înţeleg, a fost o afacere în familie, ați muncit din greu…

-Da, dar tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui…

-Ițic, am înţeles, comerţul este o trăsătură a familiei, foarte frumos!

-Da, dar şi tatăl tatălui tatălui meu îl avea de la tatăl lui…

-Ițic, mă exasperezi, nu înţeleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?

-Exact, vedeţi, ați înțeles, e vorba despre Cina Cea de Taină… a rămas neplătită …

UN  FRAGMENT  –  Florin Iaru în Dilema veche, un elogiu al prozei scurte la care subscriu: „Cred și acum ceea ce credeam și acum patruzeci de ani, cînd l-am citit pe – să zicem – John Cheever. Că proza scurtă are un şvung și o viteză pe care romanele nu și le vor permite vreodată. Proza scurtă e, zic eu, de la technique plaquée sur du vivant. Fără a fi „poetică“ (aoleu, ce lucru grețos), proza scurtă bună are sclipirile intuitive ale poeziei. E o probă de virtuozitate.”

O REPLICĂ – Colega mea de facultate Maria (Marusia) Tărăsan, acum regăsită pe FB, îmi dă o replică de pomină despre copiii noștri: O, Doamne, copiii… Trebuie să-i căutăm pe harta lumii.

UN  SEMN  –  Un semn sigur că ai îmbătrânit este că lumânările de pe tort costă mai mult decât tortul.

RESPECT  –  Domnul Cristian Teodorescu, pe care-l respect enorm ca scriitor și ca om:
Pentru tinerii scriitori nemembri ai USR… Știu că nu vă place Uniunea Scriitorilor așa cu e ea acum. Unii o considerați inutilă, alții învechită și foarte mulți dintre dumneavoastră, nereprezentativă pentru interesele noilor generații. Nu vreau să fac promisiuni de care să nu mă pot ține, dar dacă mulți dintre dumneavoastră v-ați alăturat grupului care vrea să reformeze USR, vă propun următoarele: După ce vom trece de proba justiției, să intrați în USR, astfel încît la Adunarea Generală care va urma foarte rapid după aceea să vi se audă și glasul și nemulțumirile și ideile de reformare a Uniunii. Pînă la Adunarea Generală, gîndiți-vă la un candidat la președinția USR pe care să-l propuneți. Gîndiți-vă, de asemenea, la candidați pentru conducerea Uniunii, care să vă reprezinte. Chiar dacă unii dintre dumneavoastră se vor ține în continuare la distață de USR, spuneți-vă punctul de vedere, ca observatori, fiindcă ești scriitor înainte de a fi membru al USR și indiferent dacă vrei să faci parte sau din această Uniune. Uniunea, în schimb, are obligația să țină seamă de părerile tuturor scriitorilor. Și mai cu seamă să încerce să-i ajute necondiționat și pe cei care nu sînt membrii ei.

ISTORICĂ – Dacopații pot să fie fericiți. Ura! (nu știu cum se pune în dacă – Huo?) Burebista și Decebal au sosit la Timișoara și vor acosta pe Bega. Șvabi, unguri și alți bănățeni lifte păgâne feriți-vă! „Burebista” și „Decebal” sunt două vase de agrement, care vor circula pe Bega.

UN BANC – Un individ e nevoit să oprească maşina datorită unui blocaj al traficului. Deodată, cineva îi bate ]n geam: Domnule, teroriștii au ocupat Parlamentul României și cer 10 milioane de dolari răscumpărare ca să-i elibereze pe parlamentari. Altfel amenință că îi vor stropi cu benzină și le vor da foc. Acum mergem din maşină în masină şi facem o chetă. Bine, şi cât dă fiecare? întreabă omul din maşină. Cam 5 litri…

CU TUTUN – „Fumătorii avertizează autoritățile sanitare și pe cei din jurul lor că cei care nu fumează mor și ei” (din Războiul mondial al fumătorilor, ultimul roman al lui Marin Mălaicu-Hondrari)

PROTEST – Domnule, bere fără alcool înțeleg, plăcintă fără zahăr înțeleg, dar ciocolata de post e cea mai mare ticăloșie. Ar trebui organizată o cruciadă a copiilor împotriva acesteia. Mă înrolez și eu!

POLITICA ROMÂNEASCĂ – Să vedem, zice orbul. Să ascultăm, zice surdul. Să depășim toate obstacolele, zice șchiopul. Să… mama lor de ruși, zice rusofilul. Să aia… să ailaltă.
Să vă ia mama dracului!

RADU PĂRPĂUȚĂ este moldovean din Iași, a tradus peste 50 de cărți, este un prozator  rafinat  și talentat  și un mare iubitor de Ion CREANGĂ…