Conform mai multor studii efectuate de specialiști, supunerea corpului uman pentru perioade îndelungate de timp la condițiile din spațiu poate duce la malformații iremediabile.

Abordând problematica geneticii, studii ale Centrului de Cercetări Biologice din Spania arată că muștele de fructe (cunoscute sub numele de drosophila), supuse la levitație magnetică (acțiune ce are un efect asemănător cu microgravitația experimentată de astronauți în spațiu), prezintă schimbări radicale în structura genelor.

„Totul funcţionează altfel în spaţiu, inclusiv genele”, spune biologul Raul Herranz. Aceste insecte s-au dezvoltat mai încet și au întâmpinat dificultăți la reproducere. Cercetătorii consideră că gravitația zero poate avea efecte negative și asupra genelor umane.

Alte studii, realizate la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (SSI), au arătat că lipsa gravitaţiei normale afectează endoteliul vascular (stratul de celule care căptuşeşte vasele de sânge), favorizând astfel apariţia mai rapidă a bolilor cardiovasculare şi îmbătrânirea biologică mai accelerată a acestor celule. “Înţelegerea evenimentelor celulare şi moleculare asociate cu senescenţa ar putea ajuta la descoperirea uneori măsuri de prevenire care să fie utile pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii a milioane de oameni”, spune Silvia Bradamante, unul dintre autorii studiului.

În plus, microgravitația poate afecta inclusiv vederea astronauților. Cercetătorii americani au analizat creierele a 27 de astronauţi şi au descoperit aceleaşi simptome ca la hipertensiunea intracraniană, care duce la probleme de vedere. Studiul publicat în „Journal of Radiology” a fost condus de Larry Kramer, un profesor de la Universitatea Medicală Texas din Houston. Echipa lui a studiat astronauţi care au stat mai mult de 30 de zile în spaţiu, într-un mediu fără gravitaţie. Cercetătorii au descoperit indicii în imaginile creierelor scanate cu rezonanţă magnetică. Nouă astronauţi prezentau o expansiune a spaţiului cerebral unde se află lichidul cefalorahidian, tocmai lângă nervul optic. De asemenea, imaginile surprinse de tomograf arată schimbări care au avut loc la glanda pituitară, glandă care reglează secreţiile mucoasei cavităţii nazale şi cuprinde elementele senzoriale ale mirosului.

Specialiştii NASA au ajuns la concluzia că schimbările survin din cauza traiului în imponderabilitate care creşte presiunea la nivelul capului şi alterează forma ochilor. Totuşi, îngrijorările sunt mai serioase pe termen mai lung, cei de la NASA speculând că expunerea la microgravitaţie poate conduce la boli neurologice. Aceste probleme au fost remarcate la ieşiri în spaţiu relativ apropiate de Pământ. În cazul unei misiuni de cel puţin doi ani spre Marte problemele se pot accentua. Într-un studiu recent efectuat pe şoareci se arată că primii afectaţi sunt nervii optici, dar există şi un stres mai mare asupra celulelor din ochi. Modificările apărute în spaţiu nu au dispărut odată cu întoarcerea cobailor acasă.

Sănătatea astronauţilor este monitorizată foarte atent. Biologia organismului uman a evoluat în condiţiile gravitaţiei terestre, iar expunerea la condiţii diferite dezechilibrează procesele normale din organism. Pe măsură ce sunt plănuite expediţii spaţiale tot mai îndepărtate şi mai îndelungate, savanţii vor trebui să găsească moduri de a trimite oameni în spaţiu în aşa fel încât aceştia să se menţină în cea mai bună stare de sănătate posibilă.

RAREȘ BORCEA este elev al clasei a X-a C, Colegiul Național „Constantin Carabella” -Târgoviște …