1.

POVESTEA POAMELOR MINISTERIALE (Fragment: cinci stihuri de Şerpann F.)

După o Prună

brună

bună,

ne-ar fi pe plac
un Păstârnac !

2.

2017 ŞI 5′
La 5′ după miezul
acestei nopţi de dintre* ani,
când γ-şi regăseşte #-ul
pierdut prin spini & bolovani**,
noi ne gândim 1-ii la alţii
şi-alţii la 1-ii, 1-eori,
sub, câteodată, mai înalţii
sau scunzii, deocamdată, nori –
pe care jerbe de-artificii
desfoaie, meduzeiform
sau radial precum aricii
de mare, un jupon enorm…
––––––
* Cum ar fi spus Nichita. (Restul, adică
„noaptea dintre ani”, spune TV[R]-ul.)

** Cum ar fi spus Arghezi.

( O MIRÓDENIE A MARIEI ISABELLE [NEDELCESCU], NEPOATA-MI CANADIANĂ, – căreia-i aparţine şi panseul următor: „Cetăţenii în Quebec sunt agresTivi”. Aşadar, nu numai în Ion Barbu, e vorba de „cirezi agreste”… )

3.

NU-I GREU…

Nu-i greu să-ţi faci un sceptru dintr-un târn;
nu-i greu să-ţi faci un nas prelung sau cârn
dintr-un vechi morcov sau vreun păstârnac;
nu-i greu să te prefaci în prostănac;
nu-i greu să-ţi faci doi ochi dintr-un tăciune;
nu-i greu să ţi se strige „Moş Crăciune!”;
nu-i greu să-ţi pui un spart ţucal pe cap
în chip de chivără sau de potcap;
nu-i greu să-ngheţi, spre ziuă, în ogradă…

E greu să te faci clovn când nu-i zăpadă!

4.

FRAGMENTE DESPRE ZMEIE

Aproposito de zmeul scăpat, peste Atlantic, din mâinile şi spre amărăciunea Mariei-Isabelle, a se vedea,-n amonte, o pseudo-„Enciclopedie a Zmeielor” (în lucru).

 

1. Anticariatele, nici alea mai din centru,
nici alea lăturalnice, nu-s pentru
copii: fetiţe, băietani,
sub nouă, zece, unsprezece ani…

… În anticariate,-şi duc viaţa anticarii
care se luptă cu carii
care se luptă cu cărţile
rozându-le din toate părţile:
atlaselor – hărţile,
tratatelor – planşele,
cotoarele, tranşele,
adică muchiile,
coperţilor – buchile,
într-un cuvînt, filele
între care-şi duc zilele.

2. Cică fost-a fost odată un tom
cu scoarţa mai groasă ca a unui pom,
dar i-au făcut-o carii
rumeguş şi tărâţă, – şi-atunci anticarii
s-au făcut foc
şi, cot la cot,
au pus-o pe foc,
cu carii cu tot.

( Din opera plastică a unei nepoate canadiene, Maria-Isabelle… cinci ani şi nişte luni):

Partea superioară a machetei

3.Nu, însă, doar anticarii

se-nfruntă cu carii,
ci şi, la fel de tare,
locatarii cabinetelor dentare,
cu soţiile carilor, – cariile
copiilor cărora nu le pasă de-avàriile
danturii lor de smalţ,
ronţăind bomboane de malţ
(cam ieşite din uz)
şi făcând abuz,
în curtea grădiniţei sau a şcolii,
de Ice Lolly,
sau lingând câte două,
chiar nouă
ouă
Kind-
er deodată,
cu jind.

4. Acum că ştiţi, iată,
ce e cu-anticarii
şi cu dentiştii ce, contra cariilor fi’nd,
sunt veri cu-anticarii, –
reîncep să colind,
cu măselele mele cariate,
prin anticariate…

5. Ce caut, de mult,
prin rafturi, pe pult,
sau pe sub tejghea,
e-o carte cu poze,
galbene, roze,
lila, verzi, albastre, –
nu mult mai grea
decât sunt, prin glastre,
petalele florilor galbene, roze,
lila, verzi, albastre.

Ce-s alea ierbare
e-o întrebare
ce-aş vrea să vi-o pun;
dacă nu ştiţi, vă spun:
ierbarul e-o carte
cu,-n loc de pagini,
petale de flori;
e scrisă pe-o parte
nu pe-amândouă,
cu petale de flori,
ca nişte imagini
străvezii, fără rouă,
nici seve,
(prin tija
cărora circulă, cu toată grija,
cât sunt încă-n viaţă, ca apa prin ţevi).

Asta veţi afla-o când fi-veţi mai eleve
sau mai elevi,
– dacă nu cumva sùnteţi
de pe-acum şi puteţi să-mi răspundeţi
la întrebare,
având habar
cam ce-i aia ierbar.

6. Dar gata cu ierbarul, căci, de mult,
nu un ierbar tot caut eu pe pult,
în rafturi sau pe mesele de-afară,
când vântul adie
a primăvară,
iar ele, cărţile, bat din aripi ca nişte
păsări şi-ncep să se mişte
a zbor.
Ceea ce caut şi caut de zor,
prin anticariate sau prin prăfăria muzeelor,
e-o enciclopedie,
Enciclopedia Zmeielor.

7. Între zmeie şi zmei e
o deosebire
ca de la cer la pământ?
Prea sigur nu e, –
fi’ndcă nici zmeii,
fraţi vitregi cu zeii,
nu-s lipiţi de pământ, –
iar zmeiele suie,
pe cer, cu grăbire,
doar dacă e vânt.

Între zmeie şi zmeie
e, însă,
o diferenţă
ca-ntre hârtie, mătase sau pânză,
ce nu trebui’ privită cu indiferenţă. –
Dar asta e-o altă idee…

5.

ZMEUL CRUCIAT

Zmeule, nu mai pot
să te ştiu trist
că înălţarea la ceruri a lui Crist
nu s-a făcut cu cruce cu tot:

atunci, capul, braţele, trunchiul şi picioarele sale
s-ar fi odihnit pe cele două
diagonale, în rouă
de sânge şi lacrimi, ale dumitale;

iar peşchirul din jurul şoldurilor lui
ţi-ar fi fost pânză ţie,
zmeule ce tinzi la vasta-mpărăţie
a cerurilor albăstrui.

6.

CLĂTIND CATARGELE…

[Pentru 15 ianuarie]

algele-n clatin
de brune-verzi talgere
umplu catargele
de pin sau de paltin

care-n analgele
ape în clatin
sub luna de platin
se fac una cu algele

ca nişte ràdini
în recile carcere
fără de-ntoarcere
pe apele-n clatin

pe care calce-le
ăi fără de patimi
nici teamă de gâdini
sau de rusalcele

cu pletele-n clatin

O MIRÓDENIE A MARIEI ISABELLE [NEDELCESCU], NEPOATA-MI CANADIANĂ, – căreia-i aparţine şi panseul următor: „Cetăţenii în Quebec sunt agresTivi”. (Aşadar, nu numai în Ion Barbu, e vorba de „cirezi agreste”…)

 

ȘERBAN FOARȚĂ  este critic literar, scriitor,  membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…