FMI – Fondul Monetar Internațional sfătuiește țările Uniunii Europene să nu acorde salariul minim pentru refugiați. Marile grupuri industriale europene au anunțat că sunt gata să aloce fonduri pentru pregătirea sutelor de mii de brațe de muncă ajunse pe teritoriul UE. Riscul este apariția unei sclavii moderne pe piața muncii vest-europene, iar primii care vor resimți concurența vor fi est-europenii. De asemenea, creșterea competitivității va opri planurile de investiții în Est ale companiile vest-europene.
TITULESCU – S-au împlinit 75 de ani de când s-a stins Nicolae Titulescu. I se spunea, în epocă, „ministrul Europei” – atât de mare era faima lui Titulescu. Era neobosit, mereu în Orient Express către capitalele Europei. Atât de frumoase sunt cuvintele lui Raymon Cartier, unul dintre cei mai mari ziariști francezi ai secolului XX : „Ti-tu-les-cu! Cele patru silabe ale numelui său sonor au umplut istoria diplomatică de după război. A fost unul dintre marii oameni ai României și unul dintre marii oameni ai Europei. El a fost cel mai strălucit și cel mai dinamic dintre toți cei care au vrut să construiască o Europă nouă, bazată pe egalitatea puterilor și respectul tratatelor. Când norii au suit la orizont, el a fost unul dintre primii care a înțeles și primul care a vrut să ridice un dig contra inundației care se anunța“. Cu toate acestea a aflat de la radio vestea schimbării sale din fruntea Externelor (era în vacanță la Cap Martin) într-un moment în care purta negocieri foarte importante cu omologul său sovietic Maxim Litvinov.
INVITAȚIE – În ultimul număr din Foreign Policy m-am lansat într-un scenariu oarecum prospectiv. Spun oarecum pentru că deja asistăm la o înțelegere care duce cu gândul la un aranjament de tip Ialta. Cum ar putea arăta spațiul comun de gestiune franco-germano-rus în Europa Centrală și de Est? Articolul detaliat, în paginile revistei…
DESPRE LIDERII „LA PRIMA VEDERE” – Am devenit neîncrezător față de „recunoașterea la prima vedere”. Trăim într-o epocă în care aparența este dominantă, în care oamenii încearcă să pară altfel decât sunt în realitate. Aș spune că un lider este, în primul rând, un om care se comportă natural, care prin felul său de a fi îi inspiră și pe ceilalți. Însă leadershipul fără viziune, fără etică și fără pregătire nu valorează nimic.
AZI, ÎN ROMÂNIA – În momentul de față, avem de-a face cu o societate închisă, dominată de structuri și grupuri de interese care împiedică o dezvoltare normală a individului. Priviți noile figuri, tinerii care sunt promovați și cărora li se permite să se afirme! Mulți sunt copiii așa-numitului „sistem”. Nu trebuie să faci cercetări aprofundate pentru a observa acest lucru. Cum este posibil ca un tânăr de 35 de ani să aibă o licență, două masterate, câteva cursuri de specializare postuniversitară, doctorat, o avere de câteva milioane de euro și, în același timp, o carieră politică la vârf, cu înalte funcții în stat? Când a avut timp să le facă pe toate? Este clar că sistemul instaurat în decembrie 1989 a ajuns să se reproducă.
ÎNTREBĂRI – De ce credeți că majoritatea tinerilor dorește să părăsească țara? Credeți că doar pentru condiții materiale mai bune? Nicidecum! Tinerii văd lipsa de echitate și competiția neloială din România și vor să trăiască într-o societate în care sunt cât de cât respectați și apreciați pentru competențele lor.
O ANALIZĂ – Libia a devenit o urgență pentru comunitatea internațională și îndeosebi pentru Uniunea Europeană. Prin implantarea în orașul Sirte, Statul Islamic se află la doar 300 de km distanță de frontierele UE și la 1000 de km de Roma. O analiza amplă am semnat-o în ultimul număr al revistei 22.
ÎNTÂLNIRE – La Facultatea de Drept a Universității București, am vorbit despre analiza în relațiile internaționale. M-am bucurat să fac parte din juriul Dezbaterilor Grupului de Studii de Securitate, m-am bucurat să văd studenți dornici să învețe cu seriozitate!
PREVIZIUNI – Economia internațională funcționează tot mai mult pe principiul vaselor comunicante, iar România nu poate fi scoasă din context, cu atât mai mult cu cât țara noastră este, din punct de vedere economic, o anexă a zonei euro. Situația din această zonă (71 % din schimburile României) va fi resimțită și la noi. Un alt element care trebuie să dea de gândit la București este reprezentat de presiunile Turciei pentru a primi mai mulți bani în favoarea refugiaților, presiuni care riscă să diminueze fondurile destinate țărilor din Est, inclusiv României. Cheltuielile Turciei cu refugiații s-au ridicat, potrivit guvernului de la Ankara, la 10 miliarde de euro. Uniunea Europeană a promis un ajutor de urgență de 3,5 miliarde în condițiile în care în « visteria » Uniunii se află în jur de 450 de milioane. Tot mai multe voci sunt pentru acoperirea sumei promise Turciei din fondurile structurale prevăzute pentru țările din Est. Riscul unui Brexit, în condițiile în care Marea Britanie contribuie cu 12 % la bugetul Uniunii Europene, nu poate decât favoriza o asemenea ipoteză. Al doilea risc pentru România este mirajul creșterii din 2015, uitându-se de factorii conjuncturali care l-au produs : creșterea cererii de produse industriale pe piețele externe, o bună recoltă agricolă, o mai bună colectare de către ANAF a taxelor și impozitelor. Nu este deloc sigur că aceste vești bune se vor menține și în anul acesta : mare parte din piețele externe de care este legată România (Italia, Turcia, chiar Franța) fie stagnează, fie sunt pe minus, agricultura noastră este dependentă de condițiile meteorologice iar în lumina ultimelor evenimente este greu de crezut că ANAF va avea o la fel de bună colectare ca în anul precedent. În sfârșit, anul în care ne aflăm este un an electoral, cu două exerciții electorale (locale și parlamentare), cu alte cuvinte un an în care nu se vor lua măsuri care să ducă la o îmbunătățire structurală a economiei românești. De altfel, în ciuda bunăvoinței afișate, guvernul tehnocrat nu are timpul necesar pentru a se lansa în procese de reformă (Îi rămân practic 6 luni să guverneze, de fapt să gestioneze situația curentă). Va fi un an al stabilității, al menținerii cu prioritate a măsurilor populiste luate de guvernul precedent dar va fi un an al stagnării. Riscul este ca factura acestei stagnări să fie scump decontată în 2017.
DIPLOMATICĂ – România, țara est-europeană cea mai activă la ONU (după URSS), nu are niciun candidat pentru postul de secretar general. Ministrul de Externe spune cp nu e timp să avem o candidatură. Are dreptate! În Țara Românească lucrurile se fac de pe o zi pe alta și nu se gândesc în perspectivă. În schimb, Bulgaria are două candidaturi feminine (una din ele va fi, cel mai probabil, câștigătoare). Până și Moldova are o candidată (dna. Natalia Gherman). Unii ziariști propun candidaturi halucinante care ne-ar distruge și ultima brumă de reputație în organizația cu două sedii, la NY și la Geneva, precum Mircea Geoană…
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, profesor la SNSPA și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană