PANAMA PAPERS – Presa internațională are printre titlurile actualității și un subiect legat de afacerea Panama Papers sau Panama Leaks. Comentariile sunt abundente, inclusiv în mass-media din România, la fel și numărul „specialiștilor“ care crește spectaculos de fiecare dată când izbucnește un scandal de o asemenea amploare. Discuțiile sunt în mare măsură emoționale, iar atenția publicului din țara noastră este orientată mai mult spre eventualele fonduri ale apropiaților președintelui Vladimir Putin sau ale premierului David Cameron decât spre numele românești care apar în această afacere.
VIAŢĂ SIMPLIFICATĂ – Guvernul francez a adoptat un pachet de măsuri intitulat: „80 de măsuri pentru a simplifica viaţa francezilor”. Între aceste 80 de măsuri, 10 sunt destinate francezilor care doresc să revină în ţară. Una dintre măsuri se referă la acompanierea lor pentru a găsi un loc de muncă (orientarea lor în funcţie de competenţe). Oare românii din diaspora nu merită aşa ceva? Că prin remitenţe fac atâta pentru ţară. Oare noi nu merităm să se gândescă şi la noi politicienii pentru a ne simplifica viaţa? Ce blestem planează asupra noastră, de trebuie să avem cea mai dezinteresată, cea mai slab pregătită şi cea mai coruptă clasă politică din istorie?
TOT DESPRE PANAMA PAPERS – Am mai avut asemenea scandaluri, iar consecinţele nu au fost pe măsura emoţiilor generate (cazul cel mai apropiat este Swissleaks). Liderii lumii au propus în mai multe rânduri (2008, 2010, 2012, 2013) că vor lupta împotriva paradisurilor fiscale şi apoi nu a urmat nimic. Realitatea este că jumătate din schimburile comerciale mondiale, peste o treime din fluxurile financiare mondiale şi o treime din investiţiile multinaţionalelor se fac prin intermediul paradisurilor fiscale. Acestea au devenit verigi importante ale economiei şi finanţei mondiale, cu ştirea şi sprijinul statelor.
DEMOGRAFICĂ – Sănătatea demografică (creșterea populației active) și creșterea economică se susțin reciproc. Tendința de reducere spre zero a creșterii populației active la nivel global va însemna o creștere economică modestă. România stă pe o adevărată « bombă cu ceas » demografică ce va împiedica reducerea decalajelor față de Europa dezvoltată și care riscă să ne conducă la o stare de subdezvoltare permanentă.
PARLAMENTARII ŞI BIBLIOTECA – Atunci când eram student frecventam des Biblioteca Senatului, găzduită de Palatul Luxembourg. Era la jumătatea drumului dintre casă (rue d’Assas, colţ cu Vaugirard) şi universitate (Place de la Sorbonne). Mă uimea mereu numărul mare de senatori prezent în bibliotecă. Da, senatorii studiau pentru că sunt obligaţi să redacteze periodic rapoarte de informare. Aceste rapoarte (îmi vine recent în minte titlul unuia – Federalismul etnolingvistic în Etiopia!), pe diverse subiecte, sunt adevărate opere de popularizare, unele chiar de erudiţie şi sunt realizate pe baza unei misiuni de teren şi munca de documentare. Oare realizăm cât de departe suntem? Să vezi aleşii în bibliotecă documentându-se… Nici nu intră în imaginarul nostru.
RUSIA ŞI SIRIA – Siria este pivotul influenţei ruse în Orientul Apropiat şi Mijlociu şi în Mediterana Orientală. Nu putem vorbi de o retragere ci de o redimensionare a prezenţei militare ruse dictată de necesităţi în teren (cu accent pe trupele speciale şi bombardamente la altitudine joasă). În Ucraina, procesul de federalizare a fost girat de Franţa şi Germania (a se vedea acordul Minsk 2). Avansarea negocierilor de la Geneva va avea ca efect şi o reaşezare ruso-occidentală în bazinul Mării Negre.
ORINETUL APROPIAT ŞI MIJLOCIU – Istoria Orientului Apropiat și Mijlociu este un permanent reînceput: conflicte locale religioase și etnice, rivalităţi regionale și, peste toate, interesele marilor puteri. În trecut, „chestiunea orientală“ desemna problemele ce priveau reamenajarea geopolitică apărută pe fondul declinului Imperiului Otoman, începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea și până la 1920, sfârșitul Marelui Război. În Balcani, chestiunea fusese rezolvată prin limitarea stăpânirii turcești la Tracia Orientală și proclamarea Republicii turce, cu capitala la Ankara, iar în Levant prin luarea în administrare (sub forma mandatelor) a teritoriilor Siriei, Libanului, Palestinei, Iordaniei, Mesopotamiei și Arabiei de către imperiile francez și britanic. Intervenția americană în Irak și „primăverile arabe“ au pus capăt amenajării teritoriale postcoloniale și întreaga regiune a intrat într-o perioadă de reașezări profunde.
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, profesor la SNSPA și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană