Gustă, omule, viaţa! Ai văzut că nu-i chiar aşa de rea? Eh, o să vezi când ajungi de vârsta bunicii, care a simţit multe, anii îi mai dau câte o încercare de trecut, câte un „mergi mai departe, că eşti puternică!”; o să vezi atunci cât de amară este… Ea îmi spune mereu: „Omul, când ar putea schimba ceva în lumea asta, nu are minte, iar când mintea-i coaptă, puterile l-au lăsat de mult!”. În ochii bunicii poţi vedea fericire, uimire, Continuă să citești →

MOTTO:

,, Odată ce picioarele cresc, aripile descresc”

Pe o filă albă am încercat să-mi scriu trecutul şi să-mi gândesc viitorul, prezentul e tot aici, lângă mine, cadenţa secundelor răsună greu in adâncul cugetului meu. A mai trecut un an sau poate doi… dar până la urmă ce e TIMPUL? Un şirag de mărgele poreclite ani, un izvor de speranţă ce seacă într-o bună zi pentru unii şi rămâne veşnic pentru aceea ce-i cunosc tâlcul. Prea copil… prea fără griji… prea bucuros… trăind într-un univers ferit de ochii păcatoşi şi reci, într-o lume mică şi curată, Continuă să citești →