1. Am trecut de dimineaţă, pe lângă mai multe felii de cozonac aruncate lângă zidul cetăţii. Arătau apetisant, motiv să mă întreb dacă nu cumva, în timpul în care am lipsit din peisajul citadin, soarta grea a maidanezilor  şi a căutătorilor prin coşurile de gunoi a fost cel putin ameliorată… Aproape de birou, mă aşteptau însă, manifestând sentimente amestecate, necuvântătoarele adăpostite la umbra la care le lăsasem.  Oare ceilalţi, măcar? Continuă să citești →

Am spicuit de prin ştirile zilei de ieri, 01.04.2015, câteva care mi s-au părut mai interesante, prin implicaţiile lor profunde, asupra societăţii româneşti:

1. Ministerul Educaţiei Naţionale a luat zilele acestea hotărârea istorică de a elabora, pentru toate nivelurile de învăţământ, programe şcolare care adoptă modelul finlandez de educaţie, datorită performanţei, a succesului acestuia în rândul europenilor implicaţi într-un fel sau altul, în procesul de învăţământ.
2. Desfiinţarea Colegiului Medicilor din România a fost ştirea bombă a dimineţii, egalată poate ca surpriză, doar de decizia Ministerului Sănătăţii de a înlocui acest for medical, cu unul alcătuit din pacienţii care au avut de suferit de pe urma lipsei de profesionalism, de responsabilitate sau, în unele cazuri, chiar de calităţi morale minime, ale unora dintre cadrele medicale de la noi.
3. Reţeaua penitenciarelor de la noi va fi extinsă, ca urmare a ultimei hotărâri a Consiliul Superior al Magistraturii, în direcţia apărării reputaţiei profesionale, a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor. Aceştia au solicitat printr-un memoriu înaintat forului amintit, pedeapsa cu închisoare pe termen maxim, pentru toţi aceia dintre ei care favorizează, tergiversează sau dau decizii contradictorii.

Continuă să citești →

*Am furat de pe cer, stele. În nopţile întunecate scot câteva, din sipetul în care le-am ascuns şi-mi pun pe pernă lângă mine, două-trei. Să-mi ţină de urât.

*Calc cu grijă pe cărarea ce şerpuieşte, pierzându-se misterios prin pădurea de argint, îmbrăcată de sărbătoare, de zâna iarnă. Mi-e teamă ca urmele paşilor să nu strivească acele de gheaţă pe care le va săruta luna plină, când vine în luminişul tainic ştiut doar de mine (şi de-un unicorn, desigur!). Continuă să citești →

MARIANA  STATE  este absolventă de istorie și filosofie și lucrează la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale…

1. OGLINDA

Se trezea de multe ori din somnul greu, speriată de visul care-i paraliza fiinţa şi-i aşeza nori grei, vineţii, pe umerii sufletului fragil, împovărându-l în chip de nesuportat.

Se făcea, din nou şi din nou, că Oglinda era spulberată în mii de fărâme colorate. Acea oglindă în care-şi pusese la păstrat, în atâtea culori, chipul care, prin trădătoarele ferestruici azurii se dezvelea acolo, doar acolo, lăsând să curgă uşor, toate străfulgerările minţii şi ale sufletului, adunate peste zi…Senin, ceaţă, umbră, viscol, Continuă să citești →