Arhive etichete: Cultura imaginii

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

pompiliu_alexandru_68„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” –  Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești

Erica OPREA – Artistul și creatorul Universului

Erica_OpreaArta și credința au fost esențiale în viața oamenilor încă de la începuturile omenirii, în toate epocile pe care aceasta le-a traversat. De exemplu, atât în interiorul paradigmei antice, cât și în interiorul celei contemporane, se poate stabili o legătură între viziunea asupra artistului și viziunea asupra creatorului universului. Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

pompiliu_alexandru_68„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” –  Roland Barthes – Camera luminoasă

Ceea ce mă atrage nespus de mult la fotografie este o curiozitate-fascinaţie de genul celei expuse de Barthes; Fotografia este pentru mine terenul explorator, cutia cu jucării şi cutia Pandorei în acelaşi timp. Sunt fascinat de acest joc serios care pune în mişcare reprezentarea interioară cu care operează pictorul, cel care îşi expune în tablou realitatea psihică pe de o parte, iar pe de altă parte, mişcarea reprezentării numită „obiectivă” dată de lentila foto – cea care ne-ar prezenta realitatea „aşa cum este ea” (sic). De fapt, cu cât iscodesc mai mult fotografia, ca şi pictura, nu văd decât un joc al imaginarului şi într-un caz şi în celălalt. Şi acest joc este minunat şi în a-l inventa (ca actor principal) şi a-l consuma (ca spectator)! Continuă să citești

Erica OPREA – Alături

Erica_Oprea

Inevitabil asociez luna decembrie cu perioada copilăriei, cu o percepție acutizată a sacralității în cotidian, însă nu o sacralitate religioasă în primul rând, ci mai degrabă o sacralizare și o militari a familiei, o retragere către sine, către siguranță și liniște. Obiceiurile Sărbătorilor de iarnă, majoritar profane, căpătau statut de ritual în mintea  copilului de atunci, care avea o înțelegere asupra vieții religioase asemănătoare populațiilor arhaice. Ciclicitatea, simpla repetare a unor gesturi, mirosuri sau culori părea să aibă rolul  cosmicizării micii mele lumi, la sfârșitul unui an plin de bucurii, griji și alte felurite stări. Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

pompiliu_alexandru_68

„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” –  Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…


pompiliu_alexandru_68
„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” –  Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești

Erica OPREA – Asumarea condiției de sine și schimbarea

Erica_Oprea

E la modă să te răzvrătești, să fii nemulțumit și să ai un spirit revoluționar care caută să schimbe lumea la orice pas, în cât mai scurt timp. De altfel, poți fi catalogat ca lipsit de dinamism,  comod sau chiar desuet, dacă nu te lași angrenat în același mecanism, probabil pornind de la firescul ideii de schimbare în procesul evoluției.  Continuă să citești