Arhive categorie: Pompiliu ALEXANDRU

Pompiliu ALEXANDRU – Scurt-circuit

Alexandru PompiliuOameni nevinovaţi într-un sistem vinovat

1.De prin lume adunate, ale sistemului înfăţişări

Cică un poliţist ar fi pe punctul de a fi dat afară de superiorii săi pentru că a filmat în timpul serviciului un gândac care se plimba pe birou, eventual şi dansa, făcând în ciudă instituţiei serioase a Poliţiei Române. Va fi dat afară, de fapt s-a format o comise de disciplină şi însuşi ministrul de Interne a fost înştiinţat de acest eveniment, deoarece poliţistul cineast nu a cerut voie să facă acest videoclip. Nesubordonare! Gravă faptă. Adică, din punctul de vedere al sistemului poliţienesc, bazat pe ierarhie şi subordonare strictă faţă de superiori, poliţistul trebuia să sară imediat de pe scaun, încă din momentul prim când a văzut gleznuţa carcalacului, să iasă uşor din cameră, să urce la biroul şefului şi să spună: „S’trăiţ’, cer permisiunea de a filma un gândac care se plimbă liber pe biroul meu. Îmi daţi voie, şefu’?” „Nu, bă, nu ai voie, periclitezi imaginea sistemului!” Nu a făcut aşa ceva, de aceea el este acum pe picior de plecare. Ministrul de Interne intervine şi el în chestiunea Carcalacu’, luând apărarea poliţistului nostru. Anemic. Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Calcule sociale și politice

Alexandru PompiliuPrima lecție pe care trebuie să ți-o însușești când dorești să faci analize sociale sau politice este aceea de a gândi într-o dublă argumentație. Adică pornești de la un principiu, anume acela al neîncrâncenării, al neluării unei idei într-un mod personal. Dubla argumentație presupune că există cel puțin două forme de raportare la o idee – cel care susține ideea X și cel care o combate. Analistul trebuie în mod sistematic să facă acest dublu joc pentru a înțelege ambele argumentări. Se pune în cele două poziții cu aceeași forță. Da, veți spune că este un exercițiu care antrenează schizoidia. Așa și este. Dar se și câștigă ceva. Obiectivitatea. Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Amintiri hexagonale

https://scontent-frt3-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-0/p206x206/1525670_605738729475909_185144522_n.jpg?oh=bbdea3e13fa30684a9d0b961b03d5ede&oe=595E7E54Longevitate

Periodic citesc pe undeva că s-a mai descoperit un extra-longeviv al planetei. 110 ani, 118, 123, 130, 146, 168, 210, 268 și, în fine, 600 de ani. Toți aceștia sunt contemporani cu mine, dar vin de undeva de departe din timp și probabil că unii dintre ei or să meargă mai departe și după ce nu o să mai fiu eu pe aici. Și sunt răspândiți peste tot, pornind din Banat, trecând prin Rusia, India și terminând cu Brazilia și Tibet. Multe surse nu sunt credibile. Hai, înțeleg un 110 ani, un 120, la limită încape în mintea mea și 130 de ani, dar încep să am mari îndoieli după această vârstă, în ciuda asigurărilor de veridicitate pe care sursele respective le dau. Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Scurt-circuit

Alexandru PompiliuN-ar fi rău să fie bine

Dincolo de văicăreala universală la care se pricepe orice om al țării acesteia, mă întreb de ceva vreme care ar fi setul de soluții efective la tot răul care bântuie națiunea aceasta. Nu mă refer la soluții care să înceapă cu „trebuie să”. Caut tehnici, metode concrete, pe care eventual să le aplic și eu. Ceva ingineresc, care are rezultate palpabile imediate în viața mea și a apropiaților mei, cu posibilitate de extindere. Îmi aduc aminte de un roman science-fiction în care unii se revoltau sistematic pe o planetă. Iar în toate sloganurile lor, în toate cerințele, nemulțumirile acestora era prezent cuvântul ACUM! Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Scurt-circuit… În loc de „bună-ziua”…

În loc de „bună ziua”Alexandru Pompiliu

Doresc să vă spun că nu sunt un sensibilos simandicos care se opărește la fiecare deviere de la etichetă. Sau, cel puțin, așa mă consider eu. Cu toate acestea, recunosc că domeniul etichetelor sociale – a celor care țin de civilizație, de etică și de morală – constituie un teren al veșnicelor uimiri și analize. Mă voi ocupa astăzi puțin de fascinantele forme ale lui „bună ziua”. Am avut plăcerea de a compara acest salut de zi cu zi al românilor cu cel al altor națiuni. La noi întâlnesc formele cele mai interesante. Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

https://scontent-vie1-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xfa1/t31.0-8/s960x960/10931505_796060957110351_4692455548036354380_o.jpg„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă

Ceea ce mă atrage nespus de mult la fotografie este o curiozitate-fascinaţie de genul celei expuse de Barthes; Fotografia este pentru mine terenul explorator, cutia cu jucării şi cutia Pandorei în acelaşi timp. Sunt fascinat de acest joc serios care pune în mişcare reprezentarea interioară cu care operează pictorul, cel care îşi expune în tablou realitatea psihică pe de o parte, iar pe de altă parte, mişcarea reprezentării numită „obiectivă” dată de lentila foto – cea care ne-ar prezenta realitatea „aşa cum este ea” (sic). De fapt, cu cât iscodesc mai mult fotografia, ca şi pictura, nu văd decât un joc al imaginarului şi într-un caz şi în celălalt. Şi acest joc este minunat şi în a-l inventa (ca actor principal) şi a-l consuma (ca spectator)!

https://pompiliualexandru.files.wordpress.com/2012/01/igp9878-2_filtered.jpg?w=387&h=579

Somn de toamnă

https://pompiliualexandru.files.wordpress.com/2012/01/igp5327.jpg?w=600&h=401

Poftă de copil

https://pompiliualexandru.files.wordpress.com/2012/01/igp3203-2.jpg?w=551&h=368

Enluminure

https://pompiliualexandru.files.wordpress.com/2012/01/igp0187-2_filtered.jpg?w=600&h=371

Pompiliu ALEXANDRU – La aniversară. Alexandr I. Soljenițîn, fiziologul Răului

Alexandru PompiliuL-am aniversat pe Soljenițîn la Târgoviște. La Librăria Fragilistic, în centru. A fost o aniversare pe cinste. Patru inși. Am vorbit despre el și ne-am bucurat că există. Ar fi fost o uimire extremă să fie luată cu asalt librăria. Bine că nu a fost așa, căci și aniversatul ar fi căscat ochii. Ar fi însemnat că a murit comunismul, ar fi însemnat că schimbarea omenirii a început. Uff! Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

https://scontent-vie1-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xfa1/t31.0-8/s960x960/10931505_796060957110351_4692455548036354380_o.jpg„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă
Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Scurt-circuit politic

 

Alexandru Pompiliu

Mie îmi place Tramp. Mult! A început să îmi placă efectiv imediat după ce a fost ales. Înainte râdeam de el. Era un fel de Vadim al americanilor, un om cu probleme la cap, nebunul satului care se vede împărat. Nici el nu știe de ce a candidat. Nici el nu credea că o să iasă președinte. Dar, după ce a câștigat, mi-a devenit brusc simpatic. Am sucit armele. Am început să înțeleg și eu unele lucruri, altfel. Iar pe toate aceste lucruri nu pot să le văd decât într-un cadru utopic. Adică sunt purtat doar pe aripile science-fiction-ului politic. Mi s-a cam luat rău de realismul politic. Nu îmi mai plac deloc analizele reci, predicțiile științifice, aerul sobru al politologilor. Găsesc că tabăra conspiraționiștilor și a utopiștilor este cu mult mai serioasă decât prima. De ce? Cum? Să o luăm pe rând. Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

https://scontent-vie1-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xfa1/t31.0-8/s960x960/10931505_796060957110351_4692455548036354380_o.jpg„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă

Ceea ce mă atrage nespus de mult la fotografie este o curiozitate-fascinaţie de genul celei expuse de Barthes; Fotografia este pentru mine terenul explorator, cutia cu jucării şi cutia Pandorei în acelaşi timp. Sunt fascinat de acest joc serios care pune în mişcare reprezentarea interioară cu care operează pictorul, cel care îşi expune în tablou realitatea psihică pe de o parte, iar pe de altă parte, mişcarea reprezentării numită „obiectivă” dată de lentila foto – cea care ne-ar prezenta realitatea „aşa cum este ea” (sic). De fapt, cu cât iscodesc mai mult fotografia, ca şi pictura, nu văd decât un joc al imaginarului şi într-un caz şi în celălalt. Şi acest joc este minunat şi în a-l inventa (ca actor principal) şi a-l consuma (ca spectator)! Continuă să citești