Din dimineți mirosind a… nesomn, din nopți împărțite cu sine însuși, George Ioniță începe și duce la capăt, la bun sfârșit, un volum… dulce, păstos, pasional și încărcat vizibil cu (de) arome îndrăgostite – poetice, poetizate. George Ioniță nu este un poet cu program bine stabilit, definitiv, George Ioniță este un poet al stărilor permanente, al stărilor ținute și menținute tot timpul treze, într-o tensiune creatoare nedecorativă, trăite și văzute cu adevărat:

aduceți aligatorii să-mi sfâșie carnea/ această carne infestată cu atâta dragoste/ să nu mai ridice nimeni piatra… (execuție publică) Continuă să citești →