Arhive etichete: Ioan Viştea

RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ – Ioan VIȘTEA: DRUMUL LA ZID sau CINICA

 

IOAN  VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul Jurnalului de la Mahala…

Ioan_VişteaPe la 1810, cu prilejul  săpăturilor pentru extinderea  felinarelor de noapte în Bucureşti, lopata unuia dintre zilieri se împiedică cu un zgomot dogit în carcasa unei cutiuţe din tablă. În afara împrejurării şi a locului în care o aflase nu se remarca prin nimic.

Era o cutiuţă cu capacul boltit, asemănător cuferelor numai că la o scară mult mai mică, cu o încuietoare identică cu a lor. Avea pe mediana  capacului trei bumbi cât nasturii de la cămaşă, ce păreau din argint, iar în rest urmele verzui ale oxidării şi trecerii timpului. Continuă să citești →

Ioan VIȘTEA – JURNALUL DE LA MAHALA

 

În urmă cu 100 de ani

Ioan_VişteaLa Mahala, trenul opreşte cinci minute pe zi.
Cât să-ţi legi şireturile pe scara vagonului,
să schimbi sacoşe din mers,
priviri cu textilista roşcată, uneori viaţa.
Ziarele vin cu precizie în ediţii de dimineaţă şi seară.
Câteodată, poşta mai rătăceşte scrisori din alt veac
timbrate cu capete de bour, Continuă să citești →

Ioan VIȘTEA – Jurnalul de la Mahala

 

Bunea

Ioan_VişteaLa 90 de ani împliniţi, ce ştiţi voi?,
orizontul e tocmai la gardul împletit din nuiele,
unde sfârşesc brazdele cu usturoi şi cu ceapă.
Nu pomeniţi nimic de soldatul scăpat
de la Cotul Donului într-o burtă caldă de cal.
Nu-i daţi omului cât poate să ducă.
O să-şi amintească cum zece ani mai târziu,
i-au mânat caii pe drumul abatorului. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Playbook. Cronică literară.

 

Despre poezie și discursurile ei.

IV 54Aşa cum am văzut încă de la început, de când l-am descoperit (1994?), Ioan Viştea scrie o poezie rea, abruptă, a cotidianului frust, dezgolit. Răzbate din poezia lui Ioan Viştea un fel de ,,democraţie lirică” (Gh. Grigurcu), o căutare permanentă, o trimitere de fapt a cititorului către o (in)vizibilă ieşire, către o evadare de multe ori imposibilă mai ales în vremurile de început ale poetului Ioan Viştea.

Ioan Viştea ignoră în permanenţă să arate ceea ce se vrea să se vadă şi îşi continuă netulburat mersul Continuă să citești →

Ioan VIȘTEA – Din „Jurnalul de la Mahala”

 

Ioan_VişteaGaleria cu viţă sălbatică
Călare pe greabănul dealului, printre fulgerele coasei,
îşi amintesc de figurile satului din anii cincizeci.
Le vine în minte, parcă îl văd şi azi, Scamatorul.
Se purta cu lavalieră, cu scârţ la pantofi şi visa cai verzi pe pereţi:
toată ziua lipea cărţi de joc pe oglinda din prăvălia frizerului, Continuă să citești →

Portretul prezidenţiabilului cu care votează Mircea Cărtărescu

de Ioan VIŞTEA

Ioan_VişteaSe întâmplă cu codul etic al omului modern un fapt care probează în ce grea suferinţă se află el astăzi: cade adesea în ispita interesului politic ori e grav afectat de ataşamentul necondiţionat pentru cauze partinice. Atunci, tot eşafodajul de norme şi principii ale unui sistem, juridic în cazul de faţă, se prăbuşeşte sub povara lipsei de credibilitate. Continuă să citești →

Adrenalina are chipul morţii

de Ioan VIŞTEA

1.

Ioan_VişteaTotul începuse într-o zi obişnuită de iarnă. Ninsese mult, fără întrerupere o săptămână întreagă şi în urma ninsorii casele şi copacii păreau îngropate sub o imensă căciulă. Apoi, un soare blând, căzut la pace cu gerul, îi luă locul făcând din ea o zi numai bună de săniuş, ca de fiecare dată când se aduna destulă zăpadă pe dealul ce mărginea Continuă să citești →