Era o zi de vară minunată. Peste tot era numai zăpadă, soarele strălucea puternic, iar eu, împreună cu câţiva prieteni imaginari, construiam un castel de nisip în mijlocul autostrăzii. Pe un sens era banda unde ne aflam noi, iar pe cealaltă circulau vapoare, spărgând valurile mării. Am terminat de construit castelul (care nu avea mai mult de doi metri înălţime şi vreo trei lăţime) şi am intrat în el. Am închis uşa şi m-am întors. În faţa mea erau acum nişte nori. Chiar mă aflam pe unul. Continuă să citești
Arhive etichete: Juniorii Culturii de sâmbătă
Ionela Cristina MILITARU – Răni anesteziate
Ne zbatem intr-un cerc vicios al suferinței, dar supraviețuim și, paradoxal, ne dorim mai mult. Ne testăm limitele până când ajungem să nu ne mai aparținem în oglindă. Ne ținem respirația până atingem apogeul disperării, doar ca să putem simți aerul ca pe o vindecare. Ne dorim să facem parte din viețile oamenilor nepotriviți, pentru că lezarea orgoliului, sau chiar umilința reprezintă o stare de imponderabilitate. Nu e durere, e ceva ce poate fi controlat, o iluzie a apartenenței la un grup. Tocmai aceasta e problema pe care încercăm zadarnic să o rezolvăm: suntem conștienți de faptul că ne ancorăm iremediabil într-o realitate compromisă, frustă și fără speranță de remediere, dar continuăm să ne agățăm de orice himeră care ne face să credem că totul e normal. Continuă să citești
Alexandra NEAGU – Bunico, îți pot mulțumi?
Bunico, acesta este un mesaj pentru tine, o fărâmă de mulţumire pentru tot ce ai rânduit tu în locşorul meu curat, numit inimă, de când am primit „titulatura” de cea mai mică nepoată, până în prezentul adolescentei sensibile. Ţin să adun fiecare scamă de iubire pe care ţi-o datorez pentru fiecare fir de lână tors iarna pentru botoşeii mei călduroşi, pentru fiecare „ai grijă de tine, maică!”, pentru fiecare clipă în care mi-ai vegheat paşii de copil năzdrăvan. Continuă să citești
Roxana Florentina CLOPOTARU – Un poem…
Pe cer, pe stele şi pe vise
Adie-uşor un „hai la mine!”
Şi-atunci mai toate sunt cuprinse
De-un şal de doruri cum puţine
Mai ţin de cald acum… Continuă să citești
Cristina ANGHEL – Un poem…
Ziduri de necunoştinţă
Împărţeau lumea din faţa mea,
Lăsând doar o portiţă
Prin care să trec de ele. Continuă să citești
Diana DĂSCĂLESCU – Despre timp
Ce este timpul? Nu știu să dau propria mea definiție a timpului, dar am învățat la fizică despre el că este o dimensiune a naturii, continuă, iar la filosofie că acesta ar fi neîntrerupt și ireversibil. Ideea de bază e că în funcție de timp ne măsurăm activitatea, el fiind măsura duratei evenimentelor. Continuă să citești
Alina PREDA – Dincolo de cer, până la stele
„I believe I can fly, I believe I can touch the sky” … versuri dintr-o melodie, versuri ca oricare altele, transmiţând un mesaj luminos, care îţi induce o stare de libertate şi de încredere. De cele mai multe ori – şi sunt convinsă că sunt şi alte persoane care simt acelaşi lucru – o piesă muzicală reuşeşte să îmi transmită emoţii, anumite stări sufleteşti foarte intense, care capabile să se răsfrângă puternic asupra actualelor stări, să se contopească cu ele şi, într-un final, să le acapareze până în punctul în care îmi modifică substanţial dispoziţia. Ascult muzică des, mult, a devenit o parte din mine. Ascult muzică când sunt în faţa laptopului, când ajung acasă de la şcoală, uneori în pauze, când mă plimb cu rolele sau când conduc. De ce o armonie rezultată prin contopirea unor anumite instrumente muzicale, încoronate de o voce talentată, are un efect atât de important şi de total asupra sentimentelor de moment, sau chiar asupra modului în care te raportezi la realitatea înconjurătoare? Continuă să citești
Mihai Robert LUNGU – Un poem…
Detest zăpada şi frigul,
Să radiez sub soare vreau,
Negrul şi tristul, frumosul,
Culoarea, furatu-le-au. Continuă să citești
Larisa Ioana MILEA – Un poem…
Firesc îmi va fi să te privesc arzând pe propriu-ți rug de minciuni.
Nu-mi meriți mila mai mult decât îmi meriți ura.
Răscruce ți-a fost alegerea grea,
Dar pe ea ai ales-o, iubit ucigaș, fără a te gândi prea mult la alegerea mea . Continuă să citești
Toma MAGERIU – Cine a sosit pe la noi?
Era seara de Ajun! Îl așteptam pe Moș Crăciun cu inima cât un purice. Citeam o carte. De fapt, nici nu mă mai gândeam la ea. Îmi imaginam cadourile puse sub brad de Moș Crăciun. Dintr-o dată, fără să-mi dau seama, am citit ceva care m-a pus pe gânduri. O întrebare care mă rodea… M-am dus să-i întreb pe părinții mei cine este Moș Crăciun. Mi-au răspuns că nu știu, dar … . Continuă să citești