1. ÎNTR-O DIMINEAȚĂ – Una Ileana într-un bar, mînca niște cîrnați unsuroși acolo cu o poftă demnă de era terțiară, și mă salută (chit că eu nu o cunoșteam!) cu un glas de sirenă de vapor, de s-au întors toți țiganii-gunoieri de acolo spre mine, erau toți înainte de începerea serviciului sau poate într-o pauză, îmbrăcați cu ilice din acelea reflectorizante de culoarea rodiei, iar ea zice că ne cunoaștem încă de pe cînd ne jucam de-a puța-n bortă, și toți țiganii rîd cu gurile pline, pe urmă Ileana îmi comandă un Becks și-mi spune să-l dau la ziar pe țiganul ei, că eu le am cu scrisul, că o bate baragladina de-o rupe, „îmi dă o mie de pumni în cap, să mor io”, e dus cu capul; n-am mai apucat să scriu despre țiganul bătăuș, fiindcă a murit de apă la plămîni, mai bine zis de votcă la plămîni. Continuă să citești →

UN SFAT – Nu te îngrijora în legătură cu bătrânețea. Nu ține mult.

O AMINTIRE – Am citit azi ceva despre frumoasa floare numită ochiul boului și mi-am amintit de ceva. Pe vremea lui Ceașcă, Piața Unirii, Iași. Se făceau pregătiri cu oamenii pentru venirea Tovarășului. Mulți erau cu portretele Scorniceșteanului, alții cu flori. Un tip, maestru de ceremonii, striga în microfon, încercând să mobilizeze oamenii destul de apatici:  Agitați ochiul boului! Agitați ochiul boului! Continuă să citești →

PACIENT –  Valeriu Gherghel zice: „Cred că, de cele mai multe ori, singura nevoie ”spirituală” a bolnavului este aceea de a scăpa cît mai rapid de boală, cel puțin pentru intervalul în care se află în spital (ca pacient și nu ca spectator contemplativ și sănătos tun).” Înseamnă că eu sunt o excepție. În cele câteva zile de spitalizare petrecute mi-a plăcut mult să studiez pe bolnavii vecini de pat. Iar nopțile cei mai mulți sforăiau-mugeau ca o turmă de tauri. Nu puteam să dorm toată noaptea și îmi treceau prin cap tot felul de amintiri, reverii, visătorii. Minunate nopți! M-am simțit la fel doar când am reușit la facultate și, de bucurie, nu puteam să dorm. Mă cufundam în visele unui viitor paradisiac. Continuă să citești →

UNA SEACĂ –  Ce au în comun un elefant şi o zebră?  Amândoi au trompe, cu excepţia zebrei.

EXCEPȚIONAL – În Moartea lui Ivan Ilici el este bolnav, dar încă nu știe, însă e iritat mereu, face scene. Iată cum observă Tolstoi reacțiile soției lui Ivan Ilici: „Cugetând că soțul ei are un caracter îngrozitor și că el este nenorocirea vieții ei, își deplângea soarta. Pe măsură ce își făcea milă de sine, își ura și mai mult soțul. Începu să-i dorească moartea, dar se gândi că aceasta nu se poate, pentru că ar fi însemnat să se lipsească de salariul lui. Și asta o făcea să fie și mai pornită împotriva lui. Se socotea cumplit de nenorocită, anume pentru că nici moartea lui nu putea s-o salveze, iar acest fapt o mânia și mai mult; era pornită împotriva lui, dar ascundea aceasta, iar faptul ascunderii furiei o înfuria și mai tare.” Continuă să citești →

BEST JOB !!!!  – Radu Părpăuță, scriitor cu patalama, traducător, publicist, premiat, antologat (vezi dosarul de cadre numit pre limba mai nouă curriculum vitei), totalmente lipsit de simțul afacerilor, angajez EDITURĂ SERIOASĂ PUBLICAT CARTE PROZĂ (150-200-250 pagini sau cât trebuie). Ofer celebritatea și celeritatea câștigurilor (în urma vânzării cărții). Condiții: editură curățică, difuzare națională, publicitate frumoasă, dar nu curvă. Aștept provincia și Polirom-ul. Ofertă limitată. Continuă să citești →

PUȚIN FASCISM, NU VI SE PARE?  –  Ambasadorul Norvegiei în Lituania, Dag Malmer Halvorsen, pentru canalul de televiziune norvegian NRK: „Există o mare problemă de ani de zile în Norvegia pentru că există o incidență mare a sindromului Down în rândul copiilor. Prin urmare, este important ca autoritățile norvegiene să recurgă la aceste soluții (plasarea copiilor în custodia serviciilor de protecție) pentru a obține copii proaspeți, străini, cum ar fi cei de la lituanieni [și de la români, zice Mandea], pentru a consolida materialul genetic al țării.” Continuă să citești →

MULT  E  DULCE… – Dragnea se luptă din greu cu limba română și pierde mereu prin KO. „Sunt decât câțiva care n-au înțeles că PSD-ul a intrat în alta etapă”, spune Dragnea, care a mai folosit „decât” în loc de „doar” și luna trecută după audierile de la Înalta Curte. Ca să-l imit, să zic că sunt decât câțiva politicieni cu astfel de exprimare, de exemplu Tăriceanu, care făcea aceeași greșeală chiar și când era prim-ministru. Continuă să citești →

DOUĂ  VERSURI – …dintr-un cântec al Sofiei (cum care? Vicoveanca):
Când eram nevastă nouă, auzeam cum pchică rouă/ Acuma, când îs batrână, nu aud măcar când tună Continuă să citești →

DESPRE POPA DUHU – Ca și numiții iurodivâie, ca și autiștii, pe care începem astăzi să-i cunoaștem mai bine, părintele Duhu nu știe să se prefacă, nu se poate adapta cerinţelor şi aşteptărilor celorlalţi. Nu faptul că chiriarhia i-a luat „dreptul de predicator”, cum crede Ion Pecie, îl mână în diatribele sale pe părintele Duhu. Creangă Continuă să citești →