În principal, muzica lor este vocală, acompaniată de elemente de percuție nu foarte dezvoltate și de fluiere construite ad-hoc din plante pe care ei le cunosc foarte bine, liane, frunze… Atunci când muzica nu este interpretată în mișcare, ea devine repetitivă, obsesivă, acompaniind trecerea în transă, într-o nouă dimensiune care nu aparține lumii vizibile, lumii materiale. Această muzică nu trebuie să tulbure armonia pădurii, ea este ca o ploaie tropicală, ca o terapie a sufletului. Corpurile devin și ele instrumente prin loviri Continuă să citești