1.
Rainer Maria Rilke
CÂNTECUL SINUCIGAŞULUI
Aşadar încă o clipită;
funia e veşnica-mi ispită, –
ei mi-o taie.
Deunăzi eram gata şi deja
un pic de veşnicie-mi şi mijea
în măruntaie. Continuă să citești
1.
Rainer Maria Rilke
CÂNTECUL SINUCIGAŞULUI
Aşadar încă o clipită;
funia e veşnica-mi ispită, –
ei mi-o taie.
Deunăzi eram gata şi deja
un pic de veşnicie-mi şi mijea
în măruntaie. Continuă să citești
Vizita lui Tor la uriaşul Utgårda-Loke
Uriaşii, care erau supărați pe Tor, pentru că acesta îi prigonea, s-au hotărât odată să-l înfrunte în luptă dreaptă.
Ei s-au înțeles cu Loke ca acesta să facă în asa fel încât Tor să-l viziteze pe uriaşul Utgårda-Loke, care ştia să facă farmece şi să schimbe înfățişarea oricui vroia.
La îndemnul lui Loke, Țor a luat-o la drum într-o zi către Utgårda-Loke. Continuă să citești
1.
PAUL CLAUDEL
COPILĂREŞTI
MELCUL
I
Melcul, doar un pic mai rău
Să mi-l mustri, şi mă tem
Că reintră-n propriul său
Filosoficesc sistem. Continuă să citești
După Odin, cel mai impunător dintre toți zeii era uriaşul său fiu, Tor. Nu era nimeni care să fie aşa puternic ca el şi nimeni, în afară de Odin, nu avea o împărăție aşa de întinsă peste care să stăpânească. Era numit Tor-Călătorul şi ieşea şi călătorea mai adesea decât toți ceilalți. Intr-o căruță aurită, trasă de doisprezece țapi care scoteau foc pe nări, Tor mergea să se lupte cu toți uriaşii şi puterile necurate, care vroiau să le facă rău zeilor şi oamenilor, căci Tor era apărătorul acestora de la începutul timpurilor. Continuă să citești
REGELE LEPROS
Pe frunte-i fu şi mai vădită lepra
ce,-apoi, şi sub coroană-i s-a ivit;
întreg regatu-i se-afunda-n funebra
sluţenie anevoie de privit,
pe când curtenii se holbau la cazna
celui părând, legat în groase funii,
c-aşteaptă biciul… N-o luau, însă, razna,
de rău vorbindu-şi regele, niciunii. –
De neatins părea că-i e coroana
prin chiar acest nou privilegiu: rana. Continuă să citești
Odin era cel mai bătrân şi mai de seamă dintre toți zeii. El era numit tatăl tuturor şi era tatăl a tot ce fusese creat. Din el se trăgea un întreg neam de zei şi zeițe, iar aceştia îl ascultau şi îl slujeau, aşa cum un copil îşi ascultă şi îşi slujeşte tatăl.
Zeii îşi spuneau asar ( ființe divine) şi erau în număr de doisprezece. In locul cel mai înalt de pe pământ ei îşi clădiseră o cetate. Asgård, cea mai mare şi mai strălucitoare cetate de pe lume. Continuă să citești
1.Benoît-Joseph Courvoisier
MIELUL LUI ZURBARÁN
O, mielule, ostatic al lespezii nocturne,
Lânetu-ţi numai bucle nu-i poleit, suav,
Cu-aurărie scumpă de meşteru-ţi zugrav, –
De-Agrigentin, copita,-ncălţată în cothurne. Continuă să citești
Înainte ca pământul şi cerul să fi fost create, exista o prăpastie mare care se numea Ginungagap. Pe cele două părți ale acestei prăpăstii erau două lumi: Nifelhen, lumea Întunericului şi a frigului, precum şi Muspelhem, lumea focului. Dintr-o fântână din Nifelhen se revărsau la vale în Ginugagan douăsprezece râuri. Aceste râuri, care se numeau Elivägor, înghețau de îndată ce ajungeau în prăpastie. Ginungagap s-a umplut în felul acesta cu un munte înalt de gheață. Dar atunci scânteile din Muspelhen, căzute pe ghețar, au început să topească şi să facă să picure gheața. Din aceste picături s-au format două creaturi însuflețite: un uriaş pe nume Yme şi o vacă: Audumbla. Continuă să citești