Arhive etichetă: Violeta LEANCĂ

Violeta LEANCĂ – Povestea lui Mițu…

Leanca VioletaIa-mi și mie un animăluț!

Cu mult drag, doamnei Mihaela MARIN, mare iubitoare de animale…

Exceptând ultimii 8 ani, când mai mult dintr-un capriciu am devenit stăpânii vremelnici ai unei curţi, am locuit la bloc. Cu tot ceea ce a însemnat acest lucru, mai ales în anii comunismului… Când, chiar şi pentru bunicii mei de la Argeş, locuitori ai uneia dintre puţinele zone scăpate de tăvălugul colectivizării, dar cu pământul împuţinat, îmbătrâniţi de nevoi şi de prea mulţi copii, devenise foarte greu să aibă animale în bătătură. Câinele nu a lipsit niciodată din curtea lor şi, aproape invariabil, s-a numit Azorel. Aşa că noi, fratele meu şi cu mine, ne-am bucurat în copilărie de prezenţa acestora, atunci când scăpam de cheia de la gât, şi mama ne „surghiunea”, nu pentru mult timp, în curtea bătrânilor, la mamaie şi la tataie. Continuă să citești

Violeta LEANCĂ – Alfred Nobel – Roger Federer (game, set, meci)

violeta_leanca

Zilele trecute, într-o pauză, m-am amuzat privindu-i pe colegii mei care participau cu „trup şi suflet” alături de Federer la semifinala unui turneu de tenis. Şi mi-am adus aminte de acest articol, pe care l-am scris nu cu  mult timp în urmă, ca un omagiu adus unuia dintre mulţii savanţi pe care omenirea nu-i va uita niciodată. Am tot respectul pentru marii sportivi, dar gloria lor e efemeră. Fiecare generaţie are idolii ei. Oamenii de ştiinţă nu par că sunt idolii cuiva, dar numele lor este veşnic, şi îl vor auzi generaţii după generaţii. Continuă să citești

Violeta LEANCĂ – Și totuși, Grinch a furat Crăciunul?

violeta_leancaÎmi pare rău că trebuie să încep cu o mărturisire, eu nu-l mai aştept de mult pe Moş Crăciun! Astfel că, vă spun-scriu, cu mâna pe inimă, mi-am dorit să treacă cele trei zile de „sărbătoare”, ca să mă pot aduna. Nu de sub masă, dacă asta aţi crezut cumva, cârcotaşilor, căci dacă supermarketurile ar trebui să trăiască din ceea ce cheltuiesc eu  pe mâncare  în această perioadă,  cu siguranţă numărul şi densitatea lor ar fi alta. Dar nu este singurul motiv pentru mă consider atipică. Nu-mi place Crăciunul! Continuă să citești

Violeta LEANCĂ – Cum mi-am petrecut Ziua Națională…

violeta_leanca

Ca să parafrazăm titlul unui cunoscut film românesc… Vă amintiți cum a fost vremea de 1 Decembrie trecut? Fără să apelăm la internet, vă rog! Vă spun eu, fiindcă știu cu precizie: a nins. De ce știu? Pentru că, după ce am depășit 50 de ani și am „realizat” că nu pot să știu cât se va prelungi vizita mea pe aici, mi-am făcut o listă. Lista cu ceea ce mi-ar plăcea să fac, unde ar trebui să ajung, ce-ar fi minunat să văd ( spectacole, locuri din lumea asta, având grijă să nu-mi creez frustrări, pentru că nu pot urca pe Kilimanjaro sau nu pot călători la Ushuaia), oameni care au fost importanţi cândva, ce-ar mai fi de citit, mă rog, prioritățile mele. Continuă să citești