Şobolanii

Ziua 1.

S-a umplut oraşul cu şobolani. Şobolani mici, murdari, mari, blănoşi, scârboşi au început să apară pe străzile şi piaţetele oraşului. Poate am exagerat când am zis că s-a umplut. Dar au început să apară destui. Mie personal nu-mi plac, dar momentan sunt o curiozitate a oraşului nostru. Turiştii sunt impresionaţi de numărul lor. Câtorva le-am făcut câteva poze. Să am o amintire. Turiştii se uită de parcă nu ar mai fi văzut şobolani în viaţa lor. Unii se apropie, îi mângâie. Sunt inofensivi.

Ziua 2.

Azi am fost la o bere la terasă. Problema cu şobolanii devine destul de gravă. Nu poţi bea o bere liniştit că foşgăie sub masă pe lângă picioarele tale. Interesant lucru că nu am mai văzut un şobolan care să fie murdar… toţi au blană frumoasă şi din cale-afară de lucioasă şi îngrijită. Oricum încep să devină din ce în ce mai simpatici locuitorilor. Unii stau să se joace cu tine şi stau să fie mângâiaţi. Am auzit chiar unii care torceau, de nu mai ştiai ce sunt, şobolani sau pisici. Uimitor lucru este că, deşi încep să populeze din ce în ce mai mult oraşul, nu lasă deloc mizerie. Unii se gândesc să-şi înlocuiască pisica sau câinele cu un şobolan. Ce să zic, nu e o idee tocmai bună, dar fiecare cu ceea ce îl face fericit…

Ziua 3.

Şobolanii încep să devină din ce în ce mai îndrăzneţi. Azi am văzut unul la o bere. Cu blana lui lucioasă şi gelat, cu mustăţile înmuiate într-o halbă de bere. Acuma deja mi se pare chiar prea mult. Parcă e prea de tot. Oricum chestia asta a început deja să supere mulţi oameni. Sper că o să se sature de ei.

Ziua 4.

Azi nu mai aveai unde circula pe străzi şi în piaţetă era full de şobolani. Deci, eu m-am săturat de rozătoarele astea simpatice. Au devenit prea tupeişti, îi vezi la restaurante, în baruri şi cluburi, intră în vorbă aiurea cu lumea. Unora li se pare nostim. Mie nu.

Ziua 5.

Astăzi cineva era să calce pe un şobolan. Desigur a fost chemată poliţia, jandarmeria, iar respectivul a fost amendat pentru vătămare corporală. Stupid, doar ce l-a călcat puţin pe codiţă. Adevărul e că nu mai poţi să arunci un ac. Că e plin de ei , unde te duci, ei sunt peste tot şi se implică în toate activităţile, îi vezi la dineuri, la serbări, neinvitați desigur dar descurcăreţi cum sunt ajung să apară unde vor să mai fie invitaţi şi a două oară. Problema e că trebuie să fii atent şi politicos cu ei. Cum să pot să fiu politicos cu o rozătoare?

Ziua 6.

Ha, ha… Gata. Şi-au găsit şi ei naşul. Unul din nenorociţii ăştia mici a muşcat un om. E gata… gata… gata… de tot. Au chemat deratizarea. O să mă îmbăt de fericire când o să le văd pe rozătoarele astea împuţite cum o să crape. Ce să mai… Acuma, gata. Nu îi mai poate apără nimeni. Nici poliţia, nici baştanii la ale căror dineuri se duceau, nici interlopii prin ale căror cluburi hălăduiau, nici protecţia animalelor, la a cărei conducere candidează, bineînţeles, un şobolan. De-abia aştept Deratizarea. O să le donez 2% din contribuţia mea către stat. Numai să ne scape de ei.

Ziua 7.

Gata, a venit deratizarea. Toate problemele noastre s-au rezolvat. Nu? Nu? Aşa credeam şi eu, dar ghici ghicitoare, ce au făcut incompetenții de la deratizare. Vin ei frumuşel şi ne mai aduc vro două divizii de şobolani.

-Păi, ce înseamnă asta? îi întreb eu revoltat.

-Păi, rezolvăm problema.

-Care problema domle, aţi înnebunit? Oraşul e plin de şobolani şi voi aduceţi alţi şobolani. Eventual să aduceţi pisici.

-Domne, nu te băga, că nu ştii. Şobolanii ăştia sunt altă specie. Avem o înţelegere. O să–i cheme pe ăştia de aici, să-i ducă în altă parte. E o chestie de psihologia maselor.

Na, asta e bună. Acum ăia de la deratizare sunt psihologi şi sociologi. Hai să văd cum o să scoată şobolănimea din oraş, cu altă şobolănime. Sunt chiar curios.

Ziua 8.

Mda. De dispărut văd că nu a dispărut niciun şobolan. Însă parcă, cu cât apar mai mulţi şobolani, cu atât văd mai puţini oameni în oraş. O să iau o vacanţă. Că tare m-am săturat de rozătoare.

Ziua 12.

Gata vacanţa. M-am întors în oraş că să văd că e plin de şobolani. Şi mi-am zis : Gata !. Mă duc la deratizare. La deratizare m-a întâmpinat o doamnă secretară, puţin cam păroasă. Chiar mă întrebam, ce-i cu părul ăla de pe mâini şi cu începutul ăla de mustaţă? Dar, cine ştie, o fi avut femeia vreun dezechilibru hormonal. În fine, mi-au spus că au situaţia sub control şi că ei cooperează foarte bine cu şobolanii. În timp ce oamenii de la deratizare stau cu mâinile în sân, şobolanii prosperă. Şi-au instalat terase cu umbrele. Chiar acum se desfăşoară un festival al şobolanilor, unde se dau specialităţi șobolănești şi bere pe moca. E plin de turişti. Capitală europeană şi internaţională a şobolanilor… Normal că fraierii pun botul şi şobolanii o să între iar în graţiile tuturor.

Ziua 13

Nu ştiu ce se întâmplă, dar peste tot unde mă uit mi se pare că oamenii au căpătat trăsăturile şobolanilor. Parcă din ce în ce mai mulţi. Înainte, oamenii îi ţineau în lesă, acum îi vezi că stau braţ la braţ cu stăpânii. Nu ştiu, dar cred că am ajuns singurul din oraş care îi urăşte. Interesant e că azi unul din ei m-a oprit şi m-a întrebat :

-Auzi, frăţică, credeai că scapi de noi aşa uşor? Nu crăpăm noi aşa uşor. Aşa că mai bine vezi-ţi de treaba ta, băiatu…

Deci, să fiu sincer, asta chiar m-a enervat. Cât tupeu pe ei! Şi, bineînţeles că m-am dus la deratizare. Numai că acolo câţiva şobolani în costum şi cu ochelari erau postaţi pe două fotolii. Câţiva? Ce mai, foșgăia de şobolani pe acolo. Iar secretara a devenit mult prea păroasă. E ceva necurat la mijloc. Dă-l încolo de testosteron, cât de păros să devii încât să semeni cu un şobolan! Asta e, trebuie să iau taurul de coarne, sau în cazul acesta, şobolanul de mustăţi.

Ziua 14.

Nu ştiu mai exact ce s-a întâmplat peste noapte, însă șobolănimea e în plin avânt. La primărie candidează un şobolan, în funcţii publice văd numai şobolani cu blană slinoasă şi cu mustăţi zbârlite. Acum nu se mai îngrijesc ca prima dată. Sunt din ce în ce mai urâţi. Dar lucrul cel mai rău e că toţi prietenii mei arată acum a şobolani. Chiar şi părinţii mei au trăsături de şobolani. Urăsc şobolanii ăştia. Nu îi mai suport. Aş vrea să moară toţi, să dispară de pe faţă pământului. Da, da mâine asta o să fac. O să termin cu şobolanii…

Ziua…

Da. Am o veste tare proastă. Azi dimineaţă m-am uitat în oglindă şi… bineînţeles m-am transformat în şobolan. O transformare kafkiană, ca aceea din Metamorfoza. Pe bune… Partea aiurea e că părinţii şi prietenii mei m-au felicitat.

-În sfârşit, ai ajuns şi tu şobolan. Suntem mândri de ţine!

Da, aşa mi-au spus. Şi îmi tot admirau blăniţă lucioasă, ghearele şi mustăţile zbârlite. Deci asta e, am ajuns şobolan. Astăzi, chiar astăzi, în ziua de… astăzi nu ştiu ce zi e… şobolani nu au calendar. Dar nu-i nimic, fac altul.

Ziua 1.

E tare bine să fii şobolan…