1.noapte plină de lumină
în prag de sărbătoare
împletesc dorinţe din şuviţele părului tău
pe geana dormită
buzele învelite-n sete
îşi cheamă privirea de pe şoldul dezgolit
spre melancolia din taina nupţială
pe coapsa pernei
neîmpotrivirea unui fluier de anotimp
la atingerea notelor de dor
melodia trupurilor – lumânări vii
dintr-un cerc nesfârşit al iubirii noastre
tu – femeie cu părul de foc
şi privirea de cer
mulţumesc
vom întoarce o altă filă
o noapte plină de zi
spre izvorul alb
nesătul de sete.
2.o vrere dintr-o seară
am descheiat nasturele unui poem
şi te-am regăsit în vers
în fiecare metaforă
sens
am deschis cartea vieţii
şi te-am găsit între copertele ei
dinspre azi spre mereu
femeie
mi-am privit harta palmelor
şi am revăzut ce mi-a mai rămas
din secundele celeste
de ceas
curge clepsidra
la ora stabilită unde doar tu eşti
femeia ultimă.
3.ochiul ce mă trăieşte
la concertul viselor
mă zoreşte revederea din răstimp
în timp
Dumnezeu ştie ce-i scris
eu sunt acolo
tu eşti aici
unicul destinatar al răsăritului ce curge
într-un răspuns
pentru fiecare întrebare
se-nchid îmbrăţişările cu un nod de seri
ca-ntr-o logodnă
dintre albastru şi călcâiul de lumină
elegie prin scurtul popas
dintr-un univers ce se-nchide
la secunda rescrisă
pe un arc de cerc.
4.ochiul dintr-o poveste
în ritmul unui vals
melodia se aude-n tăcere
doar privirea de la o fereastră
şi caligrafia ochilor cu nuanţe de verde
joacă dorinţele într-o singură soartă
lucire nebună spre sensul atent
la întrebări şi răspunsuri
paşi în cuvinte
umeri goi de nopţi albe
precum o floare de nufăr
rost şi secunde celeste
ecou
viaţa este dans.
5.parola unui timp
între tăcutele miniaturi ale universului
tu – iubita mea
în fiecare vers din poezie
scena trăirii noastre
o treaptă cu dorul de mâine
în gala de excelenţă pasul din cuvinte
dorinţă şi rost
dans
între pământ şi cer
o elegie
în cercul fecund al vieţii
melodia unei irepetabile minuni
tu – femeia
splendidă trecere în carul de timp
cu roţi fecunde
şi clipe de sens.
6.paşi în cuvinte
din anotimp în ram
versurile se joacă-n poeme
iubind metaforele cu ochii timpului
în trecerea de… vreme
din toamnă-n iarnă
aceeaşi frumoasă poveste
pe lista invitaţilor
numai tu
păstrez să scriu cu verde viu
pasiunea de a fi bărbatul unicei femei
cu părul ruginiu
te voi iubi mereu
globul meu de lumină
într-un
unic în arborele vieţii
sosesc
cred în tine – singular fericit
clipă de maturitate
femeie.
7.refrenul culorilor celeste
e ora zece
tic-tac în surâsul vieţii
într-un fluviu de lumină
ochii tăi dintr-un dans aşteptat
puţin tac
şi privesc decolteul iubirii
din nevoia de zbor
puţin vorbesc
şi deschid larg fereastra
aştept
să mă-nchizi în gândurile tale
să mă odihnesc
eu – o trecătoare frunză arămie
tu – un superb ceas
femeie a secundelor ce curg
lin-lin în trăirea mea
e trecut de zece.
8.roua dorinţelor
lasă-mă să te iubesc femeie
desprinsă dintr-o poveste cu maci
asemenea fluviului alb
din lumină
pictează-mă în îmbrăţişarea serilor albastre
pe trupul tău
când braţele curioase de culoarea părului
deschid fereastra altui anotimp
cu crengile îmbrăcate
în verde viu
trăirea
precum ceremonia sufletul şi trupului
născut prea devreme
sau prea târziu?
9.sărutul cununat cu trăirea
ţi-am sărutat trupul
şi acum merg pe urmele lui
mi-am sprijinit fruntea pe umărul speranţei
într-un colţ de linişte
tu – suflet frumos în roata vieţii
aprinde lumina
deschide ochii şi zâmbeşte
vei descoperi sensul iubirii
incendiu de argint pe tâmplele tale
sortita mea
nepreţuită veghe a fericirii de aici
pentru acolo
de azi pentru mâine
metafore îndrăgostite de braţele minţii
într-o culoare de foc
tu – fecioara mea.
10.sortită să ne ştie
cu braţele pline de anotimpuri
tu şi eu
dimineaţă spre altă zi
picătură de apă
o miniatură undeva-n univers
ca noi
acolo sau aici
devenire
dorinţă din timpul ce ne ştie
pe umerii serilor
singurul destinatar
iubirea.
11.sosesc printre cuvinte
la gala de excelenţă a vieţii
timpul compune harta destinului
în zori discrete înnoptând în versuri
femeia timpului
dar de la bunul Dumnezeu
cuvântul peniţei
din culori de magnolii fierbinţi
metafora pasiunii prezente
în chip de femeie
pasărea albă spre înalt
a învăţat zborul prin zâmbetul vorbit
elegie din lumină
rost.
12.temporala simplitate
privesc în oglinda palmelor
a doua tinereţe
ca mod de viaţă
gândindu-mă la timpul pe care-l trăiesc
cu rost
iubita mea dragă
cu decolteul din maci
în gala de excelenţă a timpului
nunta de flori
cu poemele albastre
de aici – de acolo
de departe.
13.trăiri gemene
m-am tot căutat
uneori treceam pe lângă mine
şi mă găseam doar în propriile cuvinte
îmi era dor de sens
să-l şoptesc cu buzele flămânde
era atât de mâine
când despleteam înţelesul respiraţiei
unor suflete gemene
departe erai tu
aici în trăirea mea iarăşi tu
oriunde erai tu
acolo
aproape erai tu
în cuprinsul de aici
mereu vom fi doar noi
într-un atât de azi
întregul din doi.
14.„vorbesc” scriindu-ţi pe cercul vieţii
statornicit spre mâine
te aştept în pragul timpului alb
al aceluiaşi cer
în desenul privirii uitate pe şevalet
imaginea cu tine
notele muzicale-n portret
solfegiul nocturn
iubirea
nu voi uita să nu uit
culoarea
doar ea e ziua noastră
gala de excelenţă a luminilor
trăirea
oare îmbătrâneşte şi ea?
întreb şi eu
aşa…
15.vreme prea devreme
opresc frumuseţea gândului
în buzunarul timpului de la piept
şi trăiesc bucuria
cu iubita mea
şi părul ei logodit cu degetele albe
în muzica timpului
plină de esenţă
îmi petrec clipele spre poarta deschisă
cu un tandru sărut
precum poezia de dragoste
scrisă la malul mării
puţin poate fi mult
atunci când există iubirea.
16.elegia înserărilor
în cartea de onoare a vieţii
cu drepturi de autor
eu sunt tu
şi-mi eşti un eu
un dar de la Dumnezeu
cu trupul alb
şi paşii multiplicaţi cu sine
prinde-mă-n destinaţia mersului lumesc
pe strada scorpionului
purtând numele tău
fecioară
cu buze roşii şi flămânde
priveşte
nisipul ne curge
viaţa strigă catalogul
prezent…
noi vom răspunde.
17.eu cel ales
parcurg trăirea
aproape de mâine
mă opresc printre sărutările anotimpurilor
buzele flămânde
privirile cuminţi întârzie-n mine
în jur albastrul zilei
norocul
globul de lumină
femeia din cercul de foc al iubirii
totu-i o adiere de vânt
părul ei desenează timpul
din flori nemuritoare
posibil
o imposibilă uitare.
18.filozofând despre nuanţe
într-o noapte fugară
eu
cel ales călător
în mulţimea unor culori
detaliu sentimental
nuanţele
din anotimp în ram
te strig
şi aud ecoul
torente de răspunsuri
mireasa absolutului meu
neegal reper
o singură nuanţă.
19.gala de excelenţă a anotimpurilor
mi-am logodit privirea
cu irepetabilele zile din sensul trăirii
mi-am statornicit liniştea
în veşmântul sufletului tău frumos
la capăt de drum
rescriu propria-mi soartă
alături de un om
într-un colţ de lumină
tu
iubirea mea verde
cu buzele ce potolesc setea
serilor albastre
dintr-un bestseller ce-i viaţa noastră
acolo departe
printre metafore
sosesc.
20.îmbrăţişări din metafore
păşeşte prin trăire
spre decorul grizonat
luminile îi desenează sânii
în dansul nefardat
buzele nesătule de înţelesuri
îi odihnesc taina
în poala molcomă a serilor
ceaşca de cafea
cu parfum de femeie
pe coapse se opreşte un răspuns
al trupului flămând
priveşte timpul secvenţă cu secvenţă
pas cu pas
perechea lui de suflet
l-a îmbrăţişat.
21.înainte de zi
pe buzele dimineţii
despletesc taina sufletului tău
femeie din spirala timpului meu
cu atingerea degetelor lungi
pictez trăirile noastre
pe obrazul trupului de foc
logodna culorii
în nocturne sărutări
umerii goi de şoapte
privesc înlănţuirile din plete lungi şi-ncâlcite
pe sânii toropiţi de dorinţe
albastră nebunie
melodia naiului din ape
tu – iubita mea
o poezie.
22.la sfat cu gândul albastru
pe harta sprijinită de umerii vremurilor
o aripă
pe trupul unor zboruri înalte
cealaltă aripă
eu şi tu – iubirea
pe o trecere din nisipul clepsidrei
ne cerne bob cu bob
nepotolita sete
târzie
foc şi jar
în cea mai frumoasă privire
a unui răsărit către apus
singur ştiut ce vine
la chindie.
23.lumescul mâinilor
am ancorat trăirea-n viitor
timpul într-o carte
în cadoul de sub brad
vers şi şoapte
buzele nesătule odihnesc privirea
tresar
pe trupul flămând
dorinţe fierbinţi
prind anotimpurile cu siguranţa iubirii
trăirea-n poemul unui rost
pe umerii cuvântului
metafore
pe sensul de mers
irepetabila partitură de pian
aceeaşi tu
melodia din noapte.
24.magia privirii albastre
în dansul serii
numele tău – floare de iris
în secunda celestă din camera de oaspeţi
scorpionul flămând de iubire
în colierul albastru
parola fecioarei
„părul de foc”
dintr-o trăire cât o viaţă
în valsul luminii
ritmul ultimelor zile din calendar
reverenţă
spre destinaţia ta femeie
eu sunt tu
şi-mi eşti un eu
mai presus de cuvinte
o elegie.
VALI NIȚU