1.
ecoul tăcerilor unui scorpion
am căzut pentru a avea de unde mă ridica
la înălţimea iubirii tale
femeie ce mi-ai dat chipul
lumina şi curajul de a alerga
spre floarea de colţ a timpului nemultiplicat
încă alerg la braţ cu tine
suprapun ce am realizat
împliniri şi neîmpliniri
încerc să le adun între culori
o sumă de nedefinite nuanţe Continuă să citești
Parfumul dragostei miroase a tine
femeie cu părul roşcat
atingi clapa unui pian
revăd
trecerea degetelor tale
peste trupul meu Continuă să citești
1.
pânză de suflet
în noaptea pictată
buzele tale
sunt destinate unui sărut pătimaş Continuă să citești
Iubirea irișilor cu privire albastră
în universul paşilor
agăţ un cercel de verbul a iubi
lângă parfumul
cu mirosul dragostei tale
aşez cuvânt şi trăire
în desenul unui timp irepetabil
numai tu Continuă să citești
Poeţii pentru care Nichita Stănescu reprezintă un model liric central, dacă nu unic, iniţiază şi întreţin un ceremonial sentimental specific. Aerul acestei poezii este inconfundabil, deşi experienţele particulare diferă. Bărbatul este un cavaler îndrăgostit de o femeie cu care va traversa nu doar zilele şi nopţile, ci vieţile şi erele. Continuă să citești
1.noapte plină de lumină
în prag de sărbătoare
împletesc dorinţe din şuviţele părului tău
pe geana dormită
buzele învelite-n sete
îşi cheamă privirea de pe şoldul dezgolit
spre melancolia din taina nupţială
pe coapsa pernei Continuă să citești