Poeţii pentru care Nichita Stănescu reprezintă un model liric central, dacă nu unic, iniţiază şi întreţin un ceremonial sentimental specific. Aerul acestei poezii este inconfundabil, deşi experienţele particulare diferă. Bărbatul este un cavaler îndrăgostit de o femeie cu care va traversa nu doar zilele şi nopţile, ci vieţile şi erele. Relaţia erotică şi comuniunea sufletească se implică, aici, reciproc. Spaţiul exterior se va transforma după imaginarul personal al autorului, dominat şi impregnat până în straturile de profunzime de un tu poetic. Astfel, versurile lui Vali Niţu fac să se întâlnească nu doar viaţa cu o dragoste mare, ci şi un cuplu simbolic constituit cu poezia însăşi care îl exprimă abundent ori lapidar, metaforic ori alegoric. Relieful unei pasiuni poate fi urmat printr-o analiză atentă a fiecărei secvenţe din ceremonial, dar nu mai puţin importante sunt premisa şi concluzia. Vali Niţu, ca şi marele său model, desfăşoară o viziune a sentimentelor, în sensul iubirii, pusă la persoana întâi şi scrisă pentru „singura dintre cei puţini”.
Daniel Cristea-Enache
- Numele tău – floare de iris
Legământ prin al vieţii pas
Inel pe degetul imaginat
Vis de argint
Iubire
Aşteptări în anotimp de liliac
Mâna atinge coapsele albe
Aşa cum numai a visat
Târziul se opreşte
Elegant
Irisul iubeşte culorile ce tac
2.ţărmul meu – femeia
am oprit să-mi potolesc setea
la izvorul alb
urcând în spirală
am deschis nasturele dorinţei
să te pot săruta
am uitat că mă curge clepsidra
precum nisipul
prin al vieţii pas
pe geana luminii cu părul roşcat
femeia cu ochii albaştri
lângă mine
în lungul popas.
- miezul vizibil al universului
femeie
te voi regăsi
în nopţile strivite
de repausul depărtărilor
pentru a putea vorbi
despre noi
deportaţi în visele insomniilor
strigăm
şi ne aude vântul
nevoia de zbor
nu de justificare a înălţimii albastre
bonom
ne-am născut
dintr-o iubire-n şoapte
dacă nu ai fi fost esenţa vieţii
eu nu existam.
- dezbrăcate de trecut
buze de măr roşcat
în carourile dezlegatelor taine
alcătuiesc piramide din vise
în inima serilor
trăiesc splendorile lumii
la lumina opaiţului
aduceri aminte
în pridvorul însetat
cu părul despletit de cuvinte
îmbracă-n tăcere
adăpost
de linişte.
- nesaţul diamantului înaripat
în rugă am cules visele ploii
din setea de viaţă
tu
aripa mea
ce-mi înveleşte sufletul
într-o coroană din argint
să nu zbori singură
pe fereastra plină de-ntâmplări
nu mai pot gusta
pelinul
băut până mai ieri
iubeşte-mă-n vise surprinse
prin al timpului pas
prinde-mă de mână
şi păstrează-mă-n zborul alb
atât cât mi-a rămas.
6.singur(ă)
ascult o bătaie în poartă
este inima mea
sună deşteptarea
şi-mi e teamă
fug departe de ea
în caruselul cu roţi de foc
ce înţelege rostul
pas cu pas
melodie nedansată de noi
întinde braţele
alunecă peste curajul înălţimilor
cununate
cu trecerea coapselor dezgolite
desprinderi
de realitatea
monotonă
7.Numele tău – floare de iris
Legământ prin al vieţii pas
Inel pe degetul imaginat
Vis de argint
Iubire
Aşteptări în anotimp de liliac
Mâna atinge coapsele albe
Aşa cum numai a visat
Târziul se opreşte
Elegant
Irisul iubeşte culorile ce tac.