Un lucru a fost bun, când a avut sens. Tindem către sens. Dar şi către a face binele? Dacă da, în ce fel? Care e sensul binelui? Trăim mereu în aşa fel încât viaţa să aibă sens pentru noi? Binele pe care îl faci depinde de o concepţie despre lume şi viaţă? O concepţie despre viaţă, e influenţată de o anume societate, o anume cultură, o anume perioadă de timp şi un anume context.

Ca să faci binele, înseamnă să acţionezi în acord cu nişte principii? Principiile, de unde provin? În ce măsură ele îţi aparţin? Cum şti că principiile îţi aparţin şi le aplici în viaţă, şi nu că le aplici fiindcă viaţa e într-un anumit fel? De cele mai multe ori, ele provin din ideea de a te conforma la o anumită morală, la o anumită societate. Iar abia apoi, vine partea în care acţionăm în acord cu ele.

Dacă, în schimb, vrem să nu ne conformăm la ceva care ne este impus, sau indus, oare nu trecem în extrema de a reacţiona doar, la ceva cu care nu suntem de acord, şi deci, a ne împotrivi, fiind astfel doar într-o altă extremă? De multe ori, şti că ceea ce ai vrea, nu depinde numai de acţiunile tale, şi ai tendinţa de a reacţiona negativ la acest lucru.

O consecinţă ar putea fi aceea să nu mai acţionezi în acord cu idea ta despre bine. Dar acest lucru nu trebuie să consiste în ceva negativ, pentru că atitudinea pe care o vei avea faţă de situaţia dată, depinde numai de tine, şi ea realizează echilibrul între ideea ta de bine şi situaţia dată, indiferent cum ar fi ea.

Binele îl faci atunci când acţionezi în mod dezinteresat, şi când există o egalitate între ce ai vrea pentru tine şi ce ai vrea pentru ceilalţi, şi prin care priveşti la fel scopurile tale şi pe ale celorlalţi. Dar, înseamnă acest lucru că binele îl faci când eşti detaşat de rezultatul pe care îl vei obţine? Sau, când eşti detaşat numai de rezultatul pe care îl vei obţine pentru tine? Inevitabil, unii câştigă mai mult, alţii pierd, independent de intenţia cu care au realizat ceva. Nu cred că putem găsi nişte condiţii care să fie şi suficiente, pentru a spune că ceva a fost bine, sau pentru a garanta că ceva o să fie bine. Dar scopul nu e acesta.

Când ai răspunsul, e chiar momentul în care ai uitat întrebarea, pentru că nu mai ai nevoie de ea. Când ai făcut saltul de la ceea ce e condiţionat, înseamnă că ai posibilitatea proprie de a îţi duce la împlinire scopul. Valoarea pe care o are viaţa ta, constă în fiecare moment pe care îl experimentezi printr-o trăire pozitivă.

AURA CIOBOTARU este absolventă de filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Constantin CARABELLA”, din Târgoviște…