Tiberiu Cercel este un… scriitor, un teoretician subtil al dualității, un autor al trăirii intense pe cel puțin două planuri  adăugând mereu posibilitatea de a-și supune în permanență textele amplificării (de)scrise. Scriitorul Tiberiu Cercel nu este una dintre fețe, o parte mai puțin vizibilă a pictorului, a artistului, el este o prelungire, o paranteză mereu deschisă a personalității sale, a contemplativului așezat în fața sau cu fața către șevalet.

Tiberiu Cercel este (și) un artist al silogismului, al încercării permanente de a-și lua repere serioase pe drumul gândirii, pe calea deschisă și grea pe care ți-o asigură așternerea cuvântului pe hârtie. Pentru Tiberiu Cercel pânza albă/pagina albă sunt pur și simplu oglinzi mai mult sau mai puțin paralele, mai mult sau mai puțin așezate față în față, puternic și serios personalizate și așezate în (către) lumină, în acea lumină explozivă, strălucitoare, aruncată de fiecare dată de fiecare cuvânt, de fiecare propoziție, de fiecare frază lăsată să se desfășoare, să devină text.

Tiberiu Cercel este un navigator vizibil, unul dintre cei care se lasă văzut, dezvăluit, cu speranța că la capătul călătoriei se va face și înțeles, folosind întotdeauna formularea sinceră și directă, expresivă și puternic încărcată cu metaforă, cu înțelepciunea personificată a autorului.

Tiberiu Cercel poate fi citit chiar ca un biograf al inițierilor de fiecare zi, de fiecare noapte, al inițierilor care te aruncă definitiv pe teritoriul puternic luminat al gândirii pure și severe în același timp. Poemele, propozițiile silogism ale lui Tiberiu Cercel au greutatea și neliniștea care îl poate subjuga pe cititor și care îl pot aduce la stările gândite de autor.

Scriind, Tiberiu Cercel aude și vede gândurile pe care le aduce în fața noastră și, în același timp le împrumută… imagine, le încarcă semnificativ cu autenticitate nelăsându-le să se desprindă, să se separe una de alta. Tiberiu Cercel scrie și imaginează… serios, apăsat, făcând ca fiecare temă (de)scrisă să fie vizibilă integral, viguroasă și puternic înrădăcinată în mentalul autorului.

Tiberiu Cercel nu are gustul experimentului, nu are timp pentru așa ceva (mai ales) în scris. Tiberiu Cercel defilează exultând platonician, confruntând frumos și halucinant motive principiale apriorice transformându-le în nestatornice clepsidre de imaginar și trăit. Textele lui Tiberiu Cercel sunt interogativ simptomatice, revenind obsesiv la origini și plecând obsesiv spre (către) absolut. Scrierile lui Tiberiu Cercel sunt o procesiune profundă a unui fel de a fi, de a trăi, de a gândi. Tot ceea ce așterne pe hârtie și aduce în fața cititorului sunt vizibil marcate de sinceritate și de gândire intensă.

Tiberiu Cercel este un artist, un autor care nu riscă să își trădeze chemarea, nu ezită în a-și pune (aduce) la vedere chiar și în scris, gustul parnasian pentru temele obsesive ale vieții și ale trăirii unui intelectual autentic, interesat. Tiberiu Cercel este un artist cu o natură și o manifestare desigur duale slujind și trudind neobosit la punerea în operă a mirajului simțit/trăit al antinomicului existențial.