Nu poți să nu vorbești despre imigranți. Oricum te-ai poziționa față de aceștia, este imposibil să ocolim subiectul. Am trecut prin toate formele de raportare le ei. Am fost, pe rând, simpatizant al lor, compătimeam suferințele, deschis față de ei – mă gândeam cum aș putea să ofer casa de la țară unei familii – apoi m-am închis în mine, apoi am dorit ca această închidere să fie și cu gard, la graniță. Mi-am adus aminte de istoria românilor, mi-am adus aminte că sunt creștin, apoi ortodox, apoi european. Apoi am început să detest Europa și Uniunea ei de mucava. Apoi am început să mă cert cu prietenii, să comentez peste tot, să consum mii de imagini și articole despre acest fenomen. Foști colegi îmi spun să mă temperez, să iau lucrurile mai cu calm, să fiu mai puțin pătimaș. În fine, acum m-am liniștit și pot să privesc lucrurile ceva mai la rece. Am ajuns la un soi de nepăsare. Nepăsarea este bucuria politicienilor. Asta după ce am văzut cum politicienii țării mele habar nu au ce discurs să adopte și se împiedică în acțiuni contrare. „Fie ce o fi! Dacă Istoria o dorește, să vină! Vom vedea ce vom face!” Nu îmi place nici atitudinea asta. În fine, ideea este că încerc tot felul raportări care reclamă rațiunea. În schimb, tot persistă un rest, o neliniște, ca și cum ceva îmi scapă. Oricât de mult aș încerca să înțeleg acțiunile politice, ceva misterios se strecoară în ele. Ceva cu iz de „teoria conspirației”. De obicei nu prea agreez asemenea scenarii conspiraționiste. Dar de astă dată îmi vine extrem de greu să nu iau în seamă această posibilitate.  

Încep așadar să construiesc câteva argumente/scenarii cu privire la acest fenomen inedit:

1. Esența, axul nelămuririlor cu privire la imigranții din Asia Mică constă în următorul lucru: De ce acest fenomen începe brusc și cu o asemenea intensitate? Imigranți există în Europa de foarte mult timp. Am văzut cu toții liste; sute de mii pe an, milioane în cinci ani etc. Nimeni nu a luat în seamă, sau dacă a fost un lucru neliniștitor la nivelul politicilor UE, atunci noi, cei care suntem la baza piramidei, nu cunoșteam în detaliu dimensiunea fenomenului imigraționist. Cum se face atunci că la un moment dat, brusc și dintr-o dată, ca la un semnal, populații întregi și-au luat tălpășița și s-au pornit spre Europa? Război este în acea regiune de mult timp, nu a explodat nicio bomba atomică de curând, nu a fost decimat mai mult sau mai puțin vreun număr de civili sau militari. Războiul/războaiele din Golf își continuau drumul lor. Viața populației era la fel de amărâtă ca în anul 2000, ca în 2010. Atunci cum am putea explica pertinent acest lucru? Că la comandă se pleacă spre un alt loc. Și numeroși. Și cu țintă. Și cu bani serioși. Un român, dacă ar avea acele sume pe care „amărâții” de sirieni/afgani/irakieni etc. i-ar avea, atunci și-ar face și casă și propria afacere. Ca o paranteză, când auzim despre acele sume necesare acestei odisee, ne vine și mai tare să plângem – avem un statut sub-imigrant. Dacă, Doamne ferește, s-ar întâmpla ceva în România și am fi obligați să imigram, din alte cauze decât politice, ca astăzi, atunci nu am putea face deloc acest lucru. Costurile sunt enorme, după cum vedem. Iar noi suntem extrem de săraci. În afară de politicieni, afaceriști asociați acestora și cocalari, restul am rămâne aici. Așadar, concluziv, nu înțeleg cum se pun în mișcare mase de oameni pentru a imigra. Nu sunt berze, nu sunt cocori să plece brusc, conform unui instinct. Nu în masă, cel puțin!
2. Scenariul pe care l-aș numi „Cui pe cui se scoate!” Ca să putem înțelege rațional acțiunile UE, atunci argumentul Rațiunii ar fi: Acceptăm un număr mare de imigranți pentru că avem o problemă serioasă cu… imigranții. Adică, UE știe foarte bine că s-a umplut întreaga Europă de acești imigranți. Populațiile fiecărui stat membru se plânge de situațiile, comportamentele, problemele pe care aceștia le cauzează. Dar populația s-a obișnuit cu ei. Cum scăpăm de ei? Simplu, forțăm mâna populației sătule de așa ceva. O trezim. Aducem brusc un număr mare și reacția va fi pe măsură. Vom scăpa în felul acesta și de cei vechi. Să plece tu toții acasă! Se reanimă un soi de identitate națională. Se știe că UE suferă cumplit la capitolul Identitate Europeană. Nici ei/noi, europenii, nu știu/știm cum să o definească/definim. Identitatea dintr-o altă identitate se formează. Reanimăm identitatea națională, căci „luptăm” cu invadatorii musulmani, cu cei care au dorit întotdeauna să cucerească aceste teritorii, apoi, pe acest teren se va construi, în sfârșit, identitatea europeană. Avem nevoie în mod puternic de un alter pentru a înțelege ce suntem, și, mai ales, cum suntem. Punctele slabe ale scenariului: lovitura de imagine a țărilor din UE poate să se dovedească devastatoare. Naționalismul, odată declanșat, poate să scape de sub control și poate afunda din nou Europa într-un război intern.
3. Scenariul Dizolvării. Țările puternice din UE, Germania, Franța, Anglia, Luxemburg, s-au săturat de situația actuală. Vedem cum de câțiva ani se tot strigă în gura mare că mai mult dau decât primesc aceste țări. Ajunge! Dizolvăm această uniune. Aducem în inima ei un dușman extern. Unul care să nu fie extrem de puternic, să fie controlabil. Dar suficient de activ pentru a-l folosi ca pretext, în urma scandalului pornit – vedem deja oscilații nepermise de atitudine față de acești imigranți. Ba sunt buni, ba nu sunt buni. Și acest discurs vine din gura aceluiași individ. Ne supărăm în urma acestui scandal, ne luăm jucăriile și ieșim. Basta! Apoi vedem cum putem să transformăm fenomenul imigrației într-un avantaj. Mână de lucru ieftină, sau îi repatriem etc.
4. Scenariul Pretextului Războiului. Economia Europei, ca cea a întregii planete, este extrem de oscilantă. Este sub tensiune. Armatele fiecărui stat, plus NATO, nu s-au mai reformat de ceva vreme. Este nevoie de a justifica sumele investite până acum în tehnologia militară care se apropie de la o lună la alta de termenul de expirație. Ce poate fi mai bun decât un război?! Utilizăm tehnologia pe cale să expire și o refacem în același timp. Puncte slabe: Războiul se duce împotriva cui? Există deja război în care țările europene sunt active în Golf. Atunci? Este posibil ca alte forțe să târască Europa într-un astfel de război. Corolar: S-ar putea ca totul să fie o răfuială între Germania și un alt stat, ori european, ori, mai plauzibil, din afara Europei. Ciudată coincidență legată de invazia imigranților și noxele descoperite la mașinile Volkswagen în Statele Unite! Oricine știe că oricare mașină europeană, în special Volkswagen, consumă cu mult mai puțin decât cele produse în Statele Unite. Deci, imigrația nu este decât o etapă în vederea unui plan care se desfășoară în timp și pe niveluri.
5. Scenariul Scăderii forței de muncă. Situația economică din Europa impune obligatoriu, și în regim de urgență, o mână de muncă extrem de ieftină. Ori acest lucru nu se poate face acum pe populația actuală. S-a văzut eșecul acestei încercări în momentul în care a apărut criza. Cu mici excepții – în care România a excelat – reacția populației din restul Europei a fost pe măsură. Francezii, germanii, izbucneau chiar în râs la ideea scăderii salariului. S-ar fi mers până la blocarea completă a economiei. Atunci se încearcă o altă strategie. Aducem un val de mână de lucru ieftină. Nici nu trebuie să mai construim fabrici prin China. Facem totul acasă. Oamenii disperați vor fi dispuși să lucreze pe nimic. Au deja experiența mâinii de lucru din estul Europei. Românii au fost pe rând „căpșunari”, sclavi, subplătiți… Acum deja încep să vocifereze și să ceară salarii egale. Puncte slabe: un astfel de scenariu trebuia să ia în calcul impactul social care poate dizolva tot acest efort.
6. Scenariul Dizolvarea religiei. Se știe foarte bine că laicizarea Europei nu a funcționat atât de eficient pe cât se aștepta. Biserica încă are o forță enormă. Încă există milioane de adepți. În ciuda faptului că se afișează ateii, libertatea sexuală, lipsa de interes religios, cu toate acestea, bisericile sunt băgate în seamă în fiecare duminică de câteva femei. Iar în zilele de sărbătoare, toată lumea se leagă de „ideile retrograde ale tradiției religioase”. Apoi, acest lucru nu pare atât de deranjant. Deranjează sistemul de valori care stă încă pe o bază tradițional-naționalistă. Valul libertăților de tot felul vine ca o palmă adresată sistemului de valori tradiționale, religioase. Ori Europa, atee și laică, este construită efectiv pe valori creștine. Inclusiv dreptul la laicitate este acceptat de aceste valori. Sistemul acesta se dorește schimbat. Este și așa destul de slăbită credința. Este o chestiune personală să crezi, de aceea nu este bine văzută a fi exhibată în public. Este un lucru rușinos să îți manifești credința în Dumnezeu în public. Ești retrograd și penibil. În schimb poți să îți arăți cât mai deschis apartenența sexuală în plină stradă. Poți chiar persifla valorile creștine – și așa putem vedea parade gay în care vedem o lesbiană, pe post de Iisus Hristos, crucificată și plină de sânge peste sânii dezgoliți. Nu poți să jignești un homosexual spunându-i că este „homosexual”, în schimb o lesbiană poate să se crucifice în plină parada gay. O infuzie de musulmani care sunt și agresivi, care nu reprezintă defel adevăratul spirit musulman, bazat pe valori comune creștinismului – legate de pace, de susținerea aproapelui, respectul față de viață etc. – nu va face decât ca ura să crească împotriva religiei în general. Se împușcă mai mulți iepuri deodată. Populația va elimina sistematic tot ceea ce o deranjează. Bombele vin de la oameni care se declară religioși – nu contează că sunt autentici sau nu. Iar dacă islamismul se dovedește a fi mai tare decât creștinismul, de ce nu?! Schimbăm lucrurile. Scăpăm de acest flagel, înlocuindu-l cu un „aer proaspăt.” Puncte slabe: Un sistem de valori tradiționale nu poate fi schimbat cu o astfel de tactică într-un regim de Perestroika. Contactul dintre sistemele de valori va fi cumplit. Efectele pot fi dezastruoase. Se impune un plan B. Corolar: atentatul este de fapt la Lumea Creștină. Știați că în cadrul UE, mă refer la nivelul politic, cel de la Bruxelles și Strasbourg, se fac calendare care conțin sărbători ale musulmanilor, evreilor și altor minorități religioase? Foarte frumos. Dar nu veți găsi și sărbători religioase creștine. De ce? Acestea put cuiva. Chiar europenilor?
7. Scenariul Rațiunii suficiente. Acesta nu este unul care caută o explicație pentru un posibil scop. Închidem tot într-o notă care susține un demers conspiraționist. Din păcate este foarte plauzibil. Infuzia de imigranți urmărește, la nivel declarativ, salvarea, pe principii creștine, a unor populații maltratate. Scopul prim, declarat, este acela al salvării. Dar teama și lupta cu terorismul sunt elementele care ocupa primul rând de cel puțin zece ani pe întreaga planetă. Știind că musulmanii sunt extrem de sensibili la acest fenomen, care se mulează pe o doctrină prost înțeleasă a religiei islamice, atunci pare irațional gestul Europei de a accepta o masă de musulmani care au printre ei minim un individ care vine direct din ISIS, care urăște declarat valorile europene. Este de neînțeles absolut cum de serviciile secrete ale tuturor țărilor din Europa au fost luate complet pe „nepregătite”, exact ca oricare iarnă românească. Nimeni nu a văzut, nu a bănuit, nu a simțit, nu a prevăzut că sute de mii de musulmani pleacă spre Europa. În schimb, ura pentru est-europeni crește în sânul Europei. Se dau legi pentru ca cei din Europa să fie considerați sub nivelul imigranților din afară. Așadar, este de neconceput ca acest fenomen să fie doar o simplă imigrație. Este mult mai plauzibil a fi o cucerire, o infiltrație, un atac. Se găsesc pe drumul imigranților cărțulii cu indicații despre cum ajung aici, cărțulii pierdute de aceștia, și doriți să spuneți că sunt de fapt niște ghiduri turistice?
8. Ultimul scenariu pe care l-am găsit, și probabil cel mai plauzibil – îl numesc Scenariul Rusiei Mame. Rusia suferă la capitolul imagine cumplit. Poate mai rău decât niciodată. Este cunoscut că rușii au manipulat de când au intrat în istoria modernă a Europei orice formă de politică. Sunt experți în așa ceva. Politica, pentru ei, înseamnă putere în formă brută. Subtilitățile politice înseamnă manipulare și spionaj. Fenomenul imigrației de astăzi se încadrează în tactica „de manual” pe care o știm deja. Se creează un conflict, o criză umanitară urmată de revolte, apoi Rusia apare în ipostază de salvatoare. Vedem deja cum vocea lui Putin este din ce în ce mai prezentă, alături de avioanele și trupele care intră în Siria. Se accentuează pe această Sirie, ca și cum invazia de acolo vine, deși vedem că procentele sunt altele. Vocea Rusiei este una complet diferită de a întregii Europe politice. Este vocea cu care se va rezona în curând. Iar Maica Rusie ne va „salva” încă o dată.

POMPILIU  ALEXANDRU  este doctor în filosofie, lector universitar la Universitatea „Valahia”, din Târgoviște, dar, mai ales, absolvent de CARABELLA…