Lecția despre lentile

Prietenii mei  „șlefuiesc”  cuvinte… Lecția de aici este pentru ei, cu bucuria întâlnirii noastre de fiecare lună. Cu ei și cu dumneavoastră…

Spinoza, evreu din Amsterdam, excomunicat din pricina concepțiilor lui eretice, batjocorit și persecutat, care a trecut chiar și printr-o încercare de asasinat și a fost abandonat și de familia sa… Și-a câștigat traiul cu munca de șlefuire a lentilelor. Fundamentul filosofiei lui a fost dorința de a considera lucrurile „din punctul de vedere al eternității”. Adică să te gândești la un timp nesfârșit. Nu Dumnezeu este lumea, ci lumea este în Dumnezeu. Trebuie să ne eliberăm de sentimentele și senzațiile noastre, pentru că numai astfel ne putem găsi liniștea și putem fi fericiți.

Spinoza credea că numai o ființă este pe deplin și întru totul „cauza sa însăși” și poate  acționa în totală libertate. Numai Dumnezeu sau Natura reprezintă asemenea desfășurări libere  și neîntâmplătoare. Un om se poate strădui spre o libertate care să-l facă să poată trăi fără constrângeri exterioare. Dar el nu va ajunge niciodată la „voința liberă”. Noi înșine nu decidem tot ceea ce se întâmplă cu trupul nostru și nici măcar nu ne alegem gândurile. Omul, așadar, nu are un suflet liber, pentru că este deplin prizonier într-un trup.

Și dacă vi se pare cam greu de înțeles, vă mai spun și că Spinoza afirma că pasiunile omenești, de pildă dorința sau ambiția, ne împiedică să ajungem la adevărata fericire sau armonie. Dar, atunci când ne dăm seama că toate se întâmplă din necesitate, atunci vom dobândi o cunoaștere a naturii ca întreg și putem fi aduși la o trăire a faptului că totul se leagă într-o mare credință, că de fapt totul este unul și același lucru. Aceasta înseamnă să vezi totul din punctul de vedere al eternității.