Ca să parafrazăm titlul unui cunoscut film românesc… Vă amintiți cum a fost vremea de 1 Decembrie trecut? Fără să apelăm la internet, vă rog! Vă spun eu, fiindcă știu cu precizie: a nins. De ce știu? Pentru că, după ce am depășit 50 de ani și am „realizat” că nu pot să știu cât se va prelungi vizita mea pe aici, mi-am făcut o listă. Lista cu ceea ce mi-ar plăcea să fac, unde ar trebui să ajung, ce-ar fi minunat să văd ( spectacole, locuri din lumea asta, având grijă să nu-mi creez frustrări, pentru că nu pot urca pe Kilimanjaro sau nu pot călători la Ushuaia), oameni care au fost importanţi cândva, ce-ar mai fi de citit, mă rog, prioritățile mele.

Acum v-ați prins de ce ştiu cum a fost timpul anul trecut?  Mi-am dorit să petrec 1 Decembrie la București, să văd parada împreună cu mulți, mulți români, să agit un drapel tricolor și să-mi amintesc că, în adolescență, am cântat la cor. Adică, pentru cei mai tineri, știu cântece patriotice. Patriotice nu înseamnă COMUNISTE.

Și am „bifat” această dorință. S-a făcut! Și Doamne, ce boltă  albastră, ce vreme minunată… Așa că fuga la mașină, și mai fuga la București… Interesant este, și am remarcat cu bucurie acest lucru, că prin curți, pe la case au și apărut steaguri. Pentru noi, cei din regat, acest fapt pare un moft. Ia să vă duceți, cum zice ardeleanul, dincolo de Carpați, și să vedeți cum stăm cu patriotismul și cu tricolorul la poartă… Asta îmi aduce aminte de o fostă elevă care a „remarcat” că noi avem tricolor la casă. Am rămas consternată de remarca ei: sunteți comuniști! Mărturisesc că mi-a venit a râde, asta ca să nu mă lovească plânsul. Prea tânără și pentru un creier atât de spălat!

Revenim la al nostru 1 Decembrie, vă rog să nu mă invidiați, din paradă nu am văzut decât ceea ce se desfășura pe cer și puțin din ceea ce era prin nori. Ce să-i faci, nu sunt prea înaltă și nici nu am ajuns foarte devreme în Piața Constitu ției, astfel că nu am avut loc în față. Nu-i un bai, o să văd parada la televizor. În reluare… Important este că, pentru câteva ore, m-am simțit parte a unui popor european, care-şi serbează Ziua Naţională cu mândrie, că am văzut copiii fluturând  drapelul tricolor, m-a impresionat mulțimea de steaguri cărora, culmea, nu le ieșeau cozile din coșurile de gunoi sau din capacele de canalizare… Cei de seama mea ştiu despre ce vorbesc.

În tot orașul, oamenii aveau steaguri, mașinile aveau steaguri, această zi a fost o bucurie, o bucurie pe care, la români, nu o vezi decât atunci când naționala de fotbal mai câștigă câte un meci. Și nici atunci întotdeauna… Toată zona a fremătat, să nu râdeți dacă vă spun că am fost mândră de ceea ce s-a întâmplat  acolo. Cândva trebuie să ne trezim, să realizăm că suntem un popor vechi, cu o cultură aparte în această zonă a Europei, deşi părem niște ciudați pentru foarte mulți europeni. Gândiți-vă numai că la Marea Unire aveam un rege de origine germană, o regină din puternica familie regală de Windsor, iar la centenarul ce va fi să vină o să avem președintele ales anul trecut, un neamț ( să fim înțeleși, eu l-am votat). Îmi asum și alegerea, și nu regret, în ciuda faptului, deranjant pentru unii, că nu vorbește ca un Mitică…

Să continuăm… Chiar dacă noi ne-am mutat la țară, invidioșii spunând că ne-a crescut speranța  de viață  (poate pentru că veșnicia s-a născut la sat?), eu sunt un om de oraș. Așa că, după paradă, am băut o cafea într-o cafenea bună, am mâncat o plăcintă „ La Plăcinte”,  m-am plimbat la șosea, am făcut cumpărături din târgul de Crăciun, m-am simțit bine în capitala țării mele. M-am simțit bine în pielea mea de român. Deja vă obosesc atâtea dulcegării?

Nu fiți invidioși şi nu daţi fuga la gogoşarii în oţet , starea de bine a durat numai până la drumul de întoarcere. Cel mai rău drum… A, nu ştiţi care este cel mai rău drum din România? Cel pe care-l parcurgi noaptea. Dacă nu faceți acest lucru foarte des nu aveți de unde să știți. Atunci când ai impresia că este mai lung decât la dus (mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă…), când partenerii din trafic nu schimbă luminile la întâlnire, nu au becuri la ambele faruri ( tot românul vrea mașină, cu banii s-o întreţină stă mai prost ), farurile nu sunt reglate și, cel mai rău, le ţin pe cele de ceață întotdeauna aprinse. Oameni buni, se numesc faruri pentru ceață…

Anul următor? 1 Decembrie la Alba Iulia…  La mulți ani, România! La mulți ani, români, oriunde vă aflați!

VIOLETA  LEANCĂ  este profesoară la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…