1.Brandul ZIMBERLAN & FIII s-a născut la club – Pentru orice se poate face publicitate, a afirmat Julius Zimberlan într-o seară la club. Ei, nu chiar pentru orice, a ripostat Willy.
De aici a pornit o lungă dispută. Ce să faci la club, dacă nu să baţi într-un mod cât mai plăcut apa în piuă? Uneori, asemenea discuţii îi înflăcărează pe convivi, mai ales când simt că păstrează nefolosită prea multă energie. Într-un asemenea moment, Willy i-a propus lui Julius o prinsoare: el va numi anumite lucruri pentru care Julius va trebui să facă reclamă, iar dacă nu va reuşi, va pierde pariul. Iată, pe scurt, ce obiecte ale reclamei i-a propus Willy: carne stricată, rahat de pasăre, haine mâncate de molii, pantofi stâlciţi, maşini distruse, case în cartierul LOBO, cartierul unde la fiecare ploaie terenul o ia la vale, lame de unică folosinţă utilizate etc. Julius a arătat cât de delicioasă este carne stricată pentru animalele de companie, rahatul de pasăre drept îngrăşământ, hainele mâncate de molii recuzită pentru filmele de groază, pantofii stâlciţi la preţuri infime pentru munca în orezărie, maşinile distruse pentru ce se mai putea folosi din ele ca piese se schimb (atât de greu accesibile în cazul unor mărci vechi), casele din cartierul LOBO pentru amatorii de senzaţii extreme, câte o lamă uzată în ruleta rusească etc. Willy s-a felicitat că nu au convenit pentru un număr fix de asemenea obiecte şi era convins că, până la urmă, Julius tot se va încurca la un moment-dat. Dar Zimberlan se felicita şi el: din acest pariu s-a născut celebra firmă de publicitate ZIMBERLAN & FIII, firmă cu un succes ieşit din comun, care, în doar doi ani, a izbutit să acapareze piaţa mondială cu ofertele ei atât de specifice. Iar povestea cu pariul n-a făcut decât să crească interesul general. După alţi trei ani, Willy a murit, declarând pe patul de suferinţă că a reuşit să nu piardă rămăşagul, aşa că n-a trebuit să-i plătească lui Julius cei 20$ puşi în joc. Iar noul miliardar Zimberlan l-a plătit, în secret, pe fiul lui Willy pentru a continua disputa. Totuşi, uneori, mai ales noaptea, Julius se întreabă: „Excluzând morala, există ceva pentru ce nu se poate face publicitate?”

2. Undo – Din păcate, în viaţa reală nu poţi face ceea ce e posibil în cea virtuală, unde, dacă nu ţi-a ieşit un lucru aşa cum ai dorit, dai undo şi mai încerci o dată. La vârsta de 16 ani, Julius Zimberlan, Micul Geniu, cum era alintat, era mare amator de literatură SF. (A şi scris o povestire întitulată „Robotul supărat”, care, publicată în revista LUMEA NOUĂ, l-a făcut şi mai cunoscut în tot oraşul. Dar tânărul Julius nu s-a mulţumit doar cu atât. El a vrut să facă „şi fizic” ceea ce mintea sa neastâmpărată născocea. La vârsta de 16 ani, Micul Geniu a început să lucreze la un program care să permită, dacă nu-ţi convenea ceva în viaţa reală, să poţi da timpul înapoi şi să-ţi reiei traiul din punctul de dinaintea momentului nedorit.
   Pentru început, a realizat proiectul doar pe şobolani, iar, când l-a perfecţionat îndeajuns, şi pe câinele Rambo. Ceea ce a reieşit l-a consternat în aşa o măsură încât a intrat într-o depresie profundă. Pe scurt: iubitul său câine Rambo, pus să alerge pe o scândură aşezată la mare înălţime, a căzut, cum era de aşteptat, şi şi-a fracturat mai multe oase. Julius a apăsat imediat pe clapa undo, scăpând animalul de orice suferinţă. Da, dar dulăul, simţind că nu mai are a se teme de nici o primejdie, a devenit atât de nesăbuit încât ataca pe oricine. Când l-a muşcat şi pe poliţaiul Rumbert, chemat de vecini să scape cartierul de fiară, Julius a apăsat din nou pe clapa undo şi Rambo a redevenit potaia blândă de mai înainte. Blândă şi fricoasă. Atât de fricoasă încât se furişa sub pat, de unde nu mai voia să iasă. „Probabil, şi-a spus Micul Geniu, dozajul nu este încă pus la punct.” Ceea ce s-a dovedit corect: la următorul undo, Rambo a devenit şi mai sălbatic şi şi-a muşcat chiar şi stăpânul, care abia de a mai avut timp să mai apese o dată butonul. Iar, când a reuşit, câinele s-a culcat pe spate şi n-a mai vrut să se scoale.
   Julius n-a mai experimentat proiectul şi pe oameni. O singură dată, pe când avea 81 de ani, Ludovic Rabozy l-a implorat să pună undo pe momentul când a avut accidentul de maşină. Zimberlan, într-o clipă de rătăcire (poate şi datorită vârstei), a anulat acea întâmplare nefericită în care au murit – din vina lui Rabozy – trei oameni. Numai că, ulterior, Dabozy şi-a ucis nevasta, Gabozy a murit în chinurile unei boli cumplite, iar Vabozy… Despre Vabozy nu e prudent nici măcar să spunem două vorbe… (Mai bine nu insistaţi!) Cu atât mai remarcabil este că, ajuns la vârsta de 81 de ani, când, de obicei, doar trecutul mai e viaţă, Julius Zimberlan şi-a dedicat restul timpului pentru a preîntâmpina să-i mai vină cuiva ideea de a crea o posibilitate undo pentru traiul real. Julius Zimberlan a fost cu adevărat un geniu.
3. Din agenda-jurnal – Din agenda-jurnal al lui Julius Zimberlan: „14 mai: Azi nu s-a întâmplat nimic deosebit; 15 mai: Azi nu s-a întâmplat nimic deosebit; 16 mai: Azi s-a întâmplat ceva groaznic; 17 mai: – ; 18 mai: Azi nu s-a întâmplat nimic deosebit; 19 mai: Azi s-a întâmplat ceva groaznic; 20 mai: Azi s-a întâmplat ceva groaznic; 21 mai: Azi nu s-a întâmplat nimic deosebit…” Tot în data de 21 mai, Julius Zimberlan a fost găsit mort. Iniţial, s-a crezut că a fost vorba despre un infarct cerebral. În 22 mai, la autopsie, s-a constatat că victima avea în sânge otravă, aşa că s-a pornit ancheta pentru elucidarea crimei. În data de 23 mai, după o analiză atentă, a reieşit că aşa-zisa „otravă” nu era decât substanţa activă dintr-un medicament folosit de Zimberlan de mulţi ani. La 24 mai, comisarului însărcinat cu cazul i-au sărit în ochi specificările din 16, 19 şi 20 mai – „Azi s-a întâmplat ceva groaznic”. Aşa că în data de 25 mai, ancheta a fost reluată: „E clar că exista o ameninţare la adresa victimei, a raţionat conştiinciosul comisar, o ameninţare repetată! La 21 mai, această ameninţare părea să fie depăşită, dar, luând în considerare evenimentul din acea zi, înscrisul Azi nu s-a întâmplat nimic deosebit, se poate deduce că Zimberlan a fost dus în eroare intenţionat, spre a i se adormi vigilenţa.” Din agenda-jurnal a comisarului Robert Popescu: „26 mai: Azi n-au apărut indicii noi; 27 mai: Azi n-au apărut indicii noi; 28 mai: Azi am descoperit o pistă ce ar putea să ne ducă la elucidarea cazului; 29 mai duminică: -; 30 mai: Pista bănuită nu se susţine; 31 mai: Azi n-au apărut indicii noi; 1 iunie: Nu voi pleca în concediu până nu voi lămuri cazul Zimberlan; 2 iunie: Azi n-au apărut indicii noi; 3 iunie: În sfârşit, de data asta nu va scăpa!; 4 iunie: Sunt tot mai aproape de adevăr”. La 5 iunie, comisarul Robert Popescu a fost găsit mort. Iniţial, s-a crezut că a fost vorba despre un infarct cerebral. Totuşi, moartea subită a unui poliţist nu poate fi lăsată la voia întâmplării, aşa că i-a fost încredinţat cazul locotenentului Pop. Din agenda-jurnal a locotenentului Pop: „7 iunie: Deocamdată, nimic; 8 iunie: Deocamdată nimic; 9 iunie: Azi am descoperit o pistă ce ar putea să ne ducă la elucidarea cazului; 10 mai, Pista bănuită nu se susţine; 11 mai: Azi n-au apărut indicii noi; 12 iunie: Nu sunt lăsat să plec în concediu până nu voi lămuri cazul; 13 iunie: Azi n-au apărut indicii noi; 14 iunie: În sfârşit, de data asta nu va scăpa!; 15 iunie: Sunt tot mai aproape de adevăr”. Tot 15 iunie: locotenentul Pop a fost găsit mort. Iniţial, s-a crezut că a fost vorba despre un infarct cerebral. Totuşi, moartea subită a unui poliţist nu poate fi lăsată la voia întâmplării, aşa că i-a fost încredinţat cazul căpitanului Haralambie Dan. Din agenda-jurnal a căpitanului Dan: „17 iunie: Nu voi pleca în concediu până ce nu voi elucida cazul; 18 iunie…” Etc. Fiind o speţă în derulare, conţinutul agendei-jurnal a căpitanului Dan nu poate fi încă pusă la dispoziţia publicului. (Este vorba despre ancheta comisarului Robert Popescu în legătură cu moartea numitului Julius Zimberlan; despre ancheta locotenentului Pop în legătură cu moartea comisarului Popescu; despre ancheta căpitanului Haralambie Dan în legătură cu moartea locotenentului Pop. Astfel că din nou etc..)

GHEORGHE  SCHWARTZ  este un foarte cunoscut prozator român, membru al Uniunii Scriitorilor, autorul romanului „Autiștii cărților”…