FLUTURI DE ZĂPADĂ
Începe să ningă
Zăpadă albă la suprafaţă,
Ascunzând în ea şi fum şi ceaţă.
Fulgilor le e frică
De pământul pe care îl pot atinge,
Căci îi poate distruge
Cu scântei.
Începe să ningă
Cu amintirea iernii de demult,
De-un an, de doi…
De-o vară-n urmă,
Îmi e dor.
Flori îngheţate pentru eternitate,
Sau poate pentru-un timp
Atât de scurt
Cât o bătaie-a inimii,
Cad pe pleoape
Şi pe mâini,
Umezindu-mi palmele cu o amintire rece
A căldurii unui foc,
Unei scântei
De soare.
Începe să ningă
Ca să acopere cu vid
Şi neculoare
Graniţele lumii, univers de şoapte,
Dar topindu-se în ochii mei
Descoperă
Ceea ce nu ştiam că am ascuns.
Ninge, ninge… şi a nins…
Şi tot va ninge
Peste ochi şi mâini şi urme;
Le va ascunde şi pe-acelea
Aşa cum a ascuns acum
Cerul cenuşiu prin ploaie
De flori şi de fluturi.
Gheaţă dansând printre curenţi,
Zburând cu aripi de cleştar,
Căzând
Şi iar căzând
De lângă soare –
Atât de departe
Că nu-l mai pot atinge
Decât cu mintea mea,
Topind
Fulgi de iarnă de demult,
De-un an, de doi…
De-o vară-n urmă.
Îmi e dor…
CRISTINA ANGHEL este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…