FLUTURI DE ZĂPADĂ

Începe să ningă

Zăpadă albă la suprafaţă,

Ascunzând în ea şi fum şi ceaţă.

Fulgilor le e frică

De pământul pe care îl pot atinge,

Căci îi poate distruge

Cu scântei.

Începe să ningă

Cu amintirea iernii de demult,

De-un an, de doi…

De-o vară-n urmă,

Îmi e dor.

Flori îngheţate pentru eternitate,

Sau poate pentru-un timp

Atât de scurt

Cât o bătaie-a inimii,

Cad pe pleoape

Şi pe mâini,

Umezindu-mi palmele cu o amintire rece

A căldurii unui foc,

Unei scântei

De soare.

Începe să ningă

Ca să acopere cu vid

Şi neculoare

Graniţele lumii, univers de şoapte,

Dar topindu-se în ochii mei

Descoperă

Ceea ce nu ştiam că am ascuns.

Ninge, ninge… şi a nins…

Şi tot va ninge

Peste ochi şi mâini şi urme;

Le va ascunde şi pe-acelea

Aşa cum a ascuns acum

Cerul cenuşiu prin ploaie

De flori şi de fluturi.

Gheaţă dansând printre curenţi,

Zburând cu aripi de cleştar,

Căzând

Şi iar căzând

De lângă soare –

Atât de departe

Că nu-l mai pot atinge

Decât cu mintea mea,

Topind

Fulgi de iarnă de demult,

De-un an, de doi…

De-o vară-n urmă.

Îmi e dor…

CRISTINA ANGHEL este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…