LIBRĂRIA CU URME – Aici găsești cărți scrise în relief.
Pot fi citite cu orice parte a trupului, prin palpare. Cu mintea, cu sufletul, cu dorința. Lasă urme pe corp, în memorie, pe emoții. Ia-ți urme de aici: http://www.kuppi.ro/lit/
BIO PIEZIȘ – M-am născut la 16 mai 1958 pe malul Dunării, în Brăila și din cauza asta am avut tot restul vieții nevoie de o apă în preajma mea ca să mă pună în echilibru cu propriile mele demențe și dezechilibre. Despre Brăila naşterii mele nu mai am amintiri. Doar fulgurări dintr-un timp ulterior în care gustul de bragă se amestecă în creierul unui băiețel cu clănţănitul metalic al tramvaielor galbene pe un bulevard care nu am ştiut niciodată unde duce. Din Brăila am dispărut repede. Am urmat şcoala generală în Caransebeş într-o vreme în care terenul de joacă al copiilor nu era monitorul ci dealurile, câmpurile, pădurile, râurile iar singura armă letală pe care o purtam la curea era praștia de vrăbii. De aceea oraşul şi împrejurimile au rămas pentru mine, topografic şi emoţional vorbind, o copie terestră perfectă a paradisului. Pentru liceu, am plecat de acasă la Breaza, la Liceul Militar, cu un tren personal plin de negricioși și femei grase și în trenul ăla am băut pentru prima dată în viața mea urină de șobolan. Se numea coniac. A fost peste puterile mele. În anul patru, deşi luam mereu premiul întâi, am fost exmatriculat. Pe urmă am început să fac tot felul de prostii… Pentru că începusem să mâzgălesc poezii încă de pe la zece ani, iar prin clasa a noua am început să scriu un roman plicticos și apologetic despre cum încercam să scap de poluțiile nocturne amăgind o colegă de la Casa Pionierului cu bomboane fondante și declarații mincinoase, un roman, desigur, neterminat şi pierdut, am ajuns de tânăr să cred că literatura are nevoie de mine în aceeaşi măsură în care eu aveam nevoie de ea.
MUSAFIR CU VERIGHETĂ – Eram copil și venea pe la noi o vecină de la parter. Doamna Ciucă, îi spunea ea mamei în timp ce își punea pastila de zaharină în cafea, am să-i strâng catrafusele într-o zi și să se ducă dracului să mă lase-n pace că m-am săturat de el! Că pe mine mama așa m-a învățat. Mi-a zis, fato, bărbatul în casă e musafir. Înțelegi? Musafir. Casa e a ta, drumul e al lui! A murit, săraca, de diabet, iar musafirul s-a ocupat de coșciug, de popi și de flamuri, de ștergare și de cozonaci. Ce vreau să spun însă este că eu am înțeles de mic că bărbații, în momentul în care își pun verigheta pe deget, pornesc în ospeție.
FRUCTE DE DIMINEAȚĂ – Când ești îndrăgostit și deschizi ochii dimineața, chipul femeii culcate pe perna de alături îți inundă ochii ca înflorirea unui pom fructifer. Brusc, dimineața ia fața ei și de aceea toate diminețile îți sunt frumoase, indiferent de anotimpul în care te afli, și poartă în ele promisiunea unor fructificări fabuloase.
CONTEMPORANI PE VIAȚĂ – Când se întâmplă să citesc o carte care îmi place, eu îi mulțumesc scriitorului acela în gând și, chiar dacă el e mort, îl rog frumos să mai scrie măcar una!
AM FĂCUT RECLAMAȚIE LA DUMNEZEU – …și am cerut daune pentru tinerețea pierdută. Ca reparație, Dumnezeu mi-a acordat tinereți scurte și repetabile, de câteva minute, în visele de noapte.
CONTEMPORANI PE VIAȚĂ – Când se întâmplă să citesc o carte care îmi place, eu îi mulțumesc scriitorului acela în gând și, chiar dacă el e mort, îl rog frumos să mai scrie măcar una!
DE CE MĂ TREZESC – Mă trezesc ca să îmi dau seama cât de mult aș vrea să mai dorm, și mă culc la loc.
Din ciclul ”LIPSEAM DE UNDEVA” – Ieri, de ziua țărișoarei, simțeam o mâncărime în tălpi grozavă. Cât m-am sucit eu și m-am învârtit ca să îmi dau seama ce e cu mâncărimea asta, numai ce am și ajuns la cabana Bolboci. Hăt, în Bucegi! M-am distrat de minune: Am băut un ceai și am dârdâit super!
PATRIOTISMUL MEU – Limba română e religia mea iar eu sunt un preot al ei.
MONETARĂ – De fiecare dată când intru într-un magazin de lux, mă simt ca o bancnotă mică.
ÎNCĂRCARE – Fiecare din noi purtăm în trupul nostru extazul, dorința, dezgustul sau teroarea altcuiva.
NOSTALGIE – Câteva femei frumoase plutesc pe cerul memoriei mele ca niște baloane multicolore de aer cald la un show aviatic.
INTERESUL POARTĂ FESUL – Eu vă spun sincer: interesul meu este sa îmi citiți cărțile. De aceea, după cum se vede, umblu cu fesul la vedere. No catch! http://www.kuppi.ro/lit/?product=frica-domnului-al-kuppi
CONSTANTIN CIUCĂ este poet, prozator și fost profesor de „Carabella”; ultima carte apărută este „Frica domnului Al Kuppi”…