LIBRĂRIA CU URME – Aici găsești cărți scrise în relief.
Pot fi citite cu orice parte a trupului, prin palpare. Cu mintea, cu sufletul, cu dorința. Lasă urme pe corp, în memorie, pe emoții. Ia-ți urme de aici: http://www.kuppi.ro/lit/

BIO PIEZIȘ – M-am născut la 16 mai 1958 pe malul Dunării, în Brăila și din cauza asta am avut tot restul vieții nevoie de o apă în preajma mea ca să mă pună în echilibru cu propriile mele demențe și dezechilibre. Despre Brăila naşterii mele nu mai am amintiri. Doar fulgurări dintr-un timp ulterior în care gustul de bragă se amestecă în creierul unui băiețel cu clănţănitul metalic al tramvaielor galbene pe un bulevard care nu am ştiut niciodată unde duce. Continuă să citești →

TALK TO ME – Nu te plânge că ești neînțeles. Pentru cel cu care vorbești, viața ta nu este așa cum ai trăit-o tu, ci așa cum i-o povestești.

PARADOXUL MINCINOSULUI – Oamenii adulți spun numai minciuni. Fiecare cuvânt și fiecare propoziție pe care o spune un om adult este o eschivă, o omisiune, o invenție, o deformare sau o vorbă-n vânt. Credeți-mă pentru că știu ce vorbesc! Sunt om în toată firea! Continuă să citești →

SURPRIZĂ ÎN FORMĂ CONTINUATĂ – M-am gândit să vă informez, pardon, de fapt să mă laud, că o revistă de cultură de o excelentă ținută intelectuală, condusă de filosoful și scriitorul Ionuț Cristache și în care publică nume grele ale culturii române de azi, a hotărât să dedice în fiecare număr o rubrică specială, ghiciți cui?
Da, da, ghiciți cui. Ghiciți? Hm? Postărilor mele de pe Facebook. Le adună și le publică en-gross astfel încât să le poată citi și alții, la pachet. Însă, ca să fiu sincer până la capăt, adevărul este că revista nu avea deloc nevoie de mine ca să fie deja o reușită culturală de sine stătătoare. Continuă să citești →

O, TEMPORA!  – Un lucru pe care l-am observat cât am stat în Fes, fosta capitală regală a Marocului, e că acolo ești la fel de contemporan dacă ieși la plimbare într-un Audi de ultimul tip sau pe un cal, cu iataganul la șold și cu hamgerul la brâu.

LIMITĂ – Durerea, ca și viteza, are o limită, peste care, oricât de multe alte nenorociri însumezi, mai mult de atât nu poți să suferi. Continuă să citești →

SCAPĂ-TE! – Îți vine să omori pe cineva? Simți că zilele astea ai să îți tragi un glonț în cap? Te gândești să îți iei definitiv câmpii? Relax! Vino în Corfu!

NEAMȚUL DE GLYFADA – Pe plaja de la Glyfada au sosit autocare pline cu nemți albi, de vârsta a patra. După cum se știe, vârsta a patra este vârsta care începe după momentul în care trebuia să fii deja mort dar tu totuși mai trăiești.  După ce au fost extrași cu atenție din scaune, pentru a nu le fi dislocate încheieturi sau organe, nemții au fost lungiți pe șezlonguri, cu capul orientat către mare, și fiecare din ei a fost prevăzut cu câte un obiect decorativ în mână. Carte sau tabletă. Pentru a nu fi atins de soare, fiecare neamț are deasupra o umbrelă care îl acoperă în întregime. Alături, pe un scăunel de plastic, grecul i-a pus un pahar mare cu limonadă pe care mulți dintre nemți nu îl mai pot însă mișca.  Dimineața, când trec pe lângă ei în drumul meu spre plaja de nudiști, ne salutăm: Gutten Morgen, zic ei. Gutten Morga, dragii mei. Continuă să citești →

O PRECAUȚIE – Ca să îmi păstrez în continuare o părere bună despre mine, mă feresc de testele de inteligență ca dracul de tămâie.

NU TE AMBALA! – Când o femeie se uită la tine ceva mai insistent în metrou, tu ai impresia că ea se minunează de cât ești tu de arătos. Revino-ți! În timpul ăsta ea efectuează cu tine operații simple de adunare și scădere. Continuă să citești →

DESPĂRȚIRE –  În apartamentul ei minuscul de pe Strada Grădinilor, numărul zece, Dulcineea începuse să se fardeze în faţa oglinzii şi chiar era uşor iritată de tuşul acesta de pleoape prost care se lua la cea mai mică atingere. Plânsese puţin, dintr-un motiv pe care nu şi-l mai amintea, şi trebuia deci să fie foarte atentă cum îşi decorează pleoapele. Adevărul era că săptămâna trecută îşi cumpărase şi un ruj nou pe care acum, dacă tot se ducea la Alicante, merita să îl încerce. S-ar putea să îi stea bine. Se pipăi din nou pe sânul stâng, îngrijorată. Bine că scăpase de individ. E adevărat că nodulii dispăruseră în tot timpul în care se culcase cu el însă, totuşi, ce pacoste pe capul ei atâţia ani de zile. Era liberă. Doamne! Ce senzaţie extraordinară! Era din nou liberă să facă ce vrea. Li-be-ră! Evident, trebuia schimbat cercul. Multe trebuiau schimbate.  Uf, ce tuş prost… Eeeh, na, că mi-a intrat în ochi! Continuă să citești →