Parfumul dragostei miroase a tine

femeie cu părul roşcat

atingi clapa unui pian

revăd

trecerea degetelor tale

peste trupul meu

înţeleg ce a mai rămas

dinspre sărut spre şoaptele gândurilor

şi desenez harta palmelor

prin ochii albaştri

într-o recentă fotografie

te chem

eşti darul de la Dumnezeu

în nerăbdarea de a ne revedea

buzele-mi sunt atât de uscate

gândul este curat

mâinile plecate

să mângâie fruntea dinspre tăcere

senzualitate…

Accentele șuvițelor rebele

te ador femeie

cu ochi de cer şi roşu din maci

buzele tale au miros de crizanteme

aşezate-n târziul meu

sădit în trup de toamnă

trăirile mă-mpletesc în părul tău

şi formează piramide din visele mele

dorinţele tale de atâta vreme

s-au împlinit

iubito

aleargă-ncet spre mine

îmi e dor să-ţi spun

ce dragă-mi eşti

într-un dans al cuvintelor libere

dragostea noastră-i parfumul

cu magia lui

într-un superb buchet

din toamne.

Magia logodită cu privire albastră

am întins palmele

şi-am mângâiat destinul

din globul de cristal

spre trupul zilei

priviri avide

în noaptea unui vis

cu chipul tău

alt cer

la sfârşit de an

împletesc în părul tău de foc

îmbrăţişări nesfârşite

în pragul timpului alb

lângă tine

rescriu trăirea

amândoi iubim culoarea

aşa vom fi mereu

eu sunt tu

şi-mi eşti un eu

iubita mea

al vieţii pas.

Iubita mea cu părul de soare

cuprind în fiecare clipă

desenul trupurilor

şi povestesc prin vers cu tine

mă prind de zâmbetul tău

şi vreau să rămân acolo

în oraşul din nord

invidiez ţigara care-ţi atinge buzele

ceaşca de cafea

ador privirea

din frumuseţea imperială

a trăirilor noastre

cu vremile venite în solfegiultoamnei

prin mugurii de până mai ieri

copacul

curajul de a putea atinge fericirea

culoarea şi lumina

femeia mea

din propriu-mi timp.

Verticala iubirii trăite

ochii sufletului

orânduiesc fără saţiu

lumina peste noi

în aşternutul alb

călătoria iubirii prin părul roşcat

străbate trupul însetat

pe umerii goi buzele uitate discret

trăiesc cu măsură într-un colţ de zori

să nu topească timpul

în tăcuta-i miniatură

atâta dor

prin dimineţile albastre

culoarea privirii femeii din viaţa mea

surâde şi strânge-n pumn

mirificul buchet

fericirea.