1.O amintire – Pași în trei prin orașul dintre ape… Stockholm este un oraș alcătuit, de fapt, din câteva insule nu tocmai mari, atât de bine legate prin infrastructura rutieră încât nici nu-ți dai seama când treci de pe o insulă pe alta. Am văzut cartiere animate – în ploaia care cade de măcar două-trei ori pe zi -, în care tineri sau mai puțin tineri angajați merg cu capul între umeri, precum toți angajații lumii. Am văzut și piețe cochete, cu flori plantate fix înainte de a înflori și diverse soiuri de cireși japonezi care tocmai erau în explozii de petale Dar am văzut și orașul vechi, cu străduțele lui care-ți aduc aminte de Brașov sau Sighișoara. Nimic mai colorat, la căderea serii, decât fantezia din vitrine. Iată câteva magazine de suveniruri, aranjate nu atât pentru a te obliga să cumperi, cât pentru a te înveseli și a te convinge să treci pragul. Tocmai se însera – în acea plimbare în care Teo si Eva mi-au arătat cartierele vechi – când, ca prin minune, am mai găsit o mică librărie deschisă – ba chiar în librărie am reîntâlnit și un vechi prieten, care doar ce avea niște aventuri „sub semnul Capricornului”. Ploua iarăși când am ieșit din nou în stradă. Luminile de lângă pereți păreau felinare din alt veac, ploaia șopotea printre frunzele tinere, pașii fetelor sunau legănat peste pietrele vechi din pavaje, iar mânerul umbrelelor părea că e cârligul ce ne agață fără scăpare de cerul Nordului.

– …Stockholmul ăsta… are farmecul lui… – am spus eu atunci ca într-o doară, mai mult pentru a mă asigura că, pe străduța îngustă, fetele n-au fost răpite de vreo ceată de troli.

– …Da, are… – a răspuns Eva, deloc grăbită.

– …Are, cum să nu… – a spus și Teo, legănându-și pe umăr aparatul foto, ca pe-un pendul măsurând venirea nopții.

Și am mers mai departe. Apă era în stânga, apă era în dreapta, apă era-n susul norilor și-n josul botinelor noastre. La mijloc, între ape, eram numai noi trei și orașul tăcut.

2.10 Mai – „Și noi liberi ne făcurăm / Într-o zi de 10 Mai”… Ați auzit cu toții de marele nostru poet Vasile Alecsandri. Poezia lui despre ziua de 10 Mai, de acum mai bine de un secol, este emoționantă și acum.

10 Mai – de Vasile Alecsandri (fragment)

A venit din munţi un vultur
Şi ne-a zis: – „Români Eroi,
Ştiu un prinţ viteaz şi tânăr
Ce-ar veni cu drag la voi.
Dacă-l vreţi vi-l dau ca Vodă”.
Noi cu toţii: – „Să ni-l dai”.
Şi ne-a dat pe Vodă CAROL,
Într-o zi de 10 mai.

Şi-a venit vulturul iară,
Şi ne-a zis: popor român,
Eşti viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobeşte-ţi
Mândra ţară care-o ai”.
Şi noi liberi ne făcurăm
Într-o zi de 10 Mai.

Vulturul venit-a iarăşi
Şi ne-a spus: „Popor Român,
Aţi luptat cumplit la Plevna
Duşi în foc de-al vostru Domn.
Vrednic e să-l faceţi Rege,
Într-o ţară ca în rai”.
Şi noi rege îl făcurăm
Tot în zi

– Da, de 10 Mai.

3.Pentru prieteni – Există protecție împotriva iernilor ce vin/revin… Vă mulțumesc tuturor celor care îmi propuneți discuții – deseori în mesaje private – despre Istorie sau cărți. V-aș răspunde cu plăcere, poate fiecăruia, dar timpul nu este mereu de partea noastră… Apreciez pe cei care îmi sugerează să arăt ce mai citesc… Promit să revin la acest bun/rău obicei. Vă voi prezenta și cărți publicate în Franța, dar mai ales cărți apărute în limba noastră cea română. Prilej de a mulțumi tuturor celor care, din țară, autori sau editori, mă țin la curent cu noutățile lor. Astăzi, patru cărți pe care le-am citit în ultima vreme, grație unor prieteni din țară…

1. „Onoarea națiunilor”, vol. 3 – un superb album cu ordine și decorații românești, publicat în condiții super de Muzeul Național de Istorie al României (unde piesele se află). Mulțumiri autorilor T.A. Martin, K. Pârvan, C. Opaschi. Admirabil!

2. „România – UNESCO 60 de ani” – o microistorie și un bilanț la zi al prezenței românești la UNESCO, într-un volum elegant și lămuritor publicat recent de Comisia Națională a României pentru UNESCO (secretar general, domnul prof. univ. Ani Matei). Foarte util!

3. Steven Lee Myers – „Noul țar”, Ed. Corint, București; ați ghicit, este vorba despre domnul Vladimir Putin și despre Rusia din ultimele decenii…

4. G.I. Gurdjieff – „Întâlniri cu oameni remarcabili”, Curtea Veche Publishing, București; dacă nu știți cine a fost G.I.G nu este o dramă – dar vă garantez că veți dori să știți mai mult atunci când veți afla!

4.Regele Carol I – Pe 20 aprilie, s-au împlinit 178 de ani de la nașterea lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen. Carol I al României, pe numele său complet Karl Anton Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut pe data de 20 aprilie 1839, la Sigmaringen și a decedat în noaptea de 26 spre 27 septembrie 1914, la Sinaia ( 26 spre 27 septembrie 1914 este data morții lui Carol I pe stil vechi). Acesta era cel de-al doilea fiu al prințului Karl Anton și al soției sale, prințesa Josephine. Primul rege al României era înrudit, după tată, cu dinastia domnitoare din Prusia, iar după mama el era nepotul împăratului Napoleon al III-lea. Tinerețea prințului Carol a fost una dedicată studiilor militare, însă marele eveniment din viața sa avea să vină în anul 1866. Deoarece domnitorul, Alexandru Ioan Cuza fusese obligat să abdice pe 11 februarie același an, Principatele Române aveau nevoie de un nou conducător. Românii își doreau de foarte mult timp, drept conducător, un prinț străin și au început să-l caute. Elita politică de la București, după calcule și alte variante neacceptate, s-a oprit asupra lui Karl Antot Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern- Sigmaringen, un prinț german. Pe 10 mai 1866, tânărul Karl a depus jurământul de fidelitate față de noua sa patrie, devenit astfel primul domnitor al dinastiei române, sub numele de Carol I. El s-a remarcat prin: sobrietate, corectitudine, cinste, iubire față de patrie și un cult al muncii. În plus, era punctual și neutru fața de partidele politice. Atunci când a venit în țara noastră, viitorul rege abia împlinise 27 de ani. A domnit între anii 1866-1914, a avut cea mai lungă domnie din istoria României, 48 de ani. Încă din primul an în care a urcat pe tron, prințul și-a dorit să obțină independența țării, astfel că nu a menționat nimic, în prima Constituție, despre statutul de vasalitate al României față de Imperiul otoman. Constituția a fost promulgată pe data de 1 iulie 1866, iar independența a fost obținută, pe câmpul de luptă, în luna mai a anului 1877, cu ajutorul Rusiei. Puțină lume știe că la începutul domniei, Carol a vrut să abdice, dar, din fericire, nu a făcut-o. La trei ani, după terminarea războiului ruso- turc, pe 14 martie 1881, Carol I a fost proclamat ca rege, iar țara noastră a devenit regat. Ceremonia de încoronare a regelui a avut loc pe 10 mai același an. Începutul secolului XX găsea o Românie cu totul schimbată: Banca Națională a României, podul peste Dunăre de la Cernavodă, marele Port al Constanței de la Marea Neagră, Ateneul Român, Palatul de la Cotroceni sau Castelul Peleș, prima rețea de cale ferată sau marea Fundație Universitară pentru studenții din București – toate acestea și multe altele sunt legate de acele decenii benefice ale domniei Regelui Carol I. Primul rege al României s-a stins din viață după 48 de ani de domnie glorioasă, în noaptea de 26 spre 27 septembrie 1914, la vârsta de 75 de ani, la Castelul Peleș din Sinaia. Acesta a fost înmormântat la Curtea de Argeș, în Biserica Episcopală, unde, după numai doi ani de la moartea sa, a fost înmormântată și credincioasa lui soție Elisabeta.

ADRIAN CIOROIANU  este profesor universitar, istoric, jurnalist, eseist și un important om politic; este noul ambasador al României la UNESCO…