ISTORIA LA ZI – Începe pentru mine și echipa mea un nou capitol. „La ultima ședință din decembrie 2015 a Grupului Electoral II al UNESCO, domnii Adrian Cioroianu – ambasador, delegat permanent – și Gabriel Sarafian – delegat permanent adjunct – au depus candidatura României pentru conducerea Grupului. Candidatura a fost acceptată de reprezentanții delegațiilor prezenți la ședință. Durata mandatului este de 6 luni. Delegația României preia această funcție de la reprezentanții Armeniei, care au asigurat președinția în ultimele 6 luni ale anului 2015. Președinția Grupului nu este rotativă și se stabilește prin candidaturi în fiecare semestru. Grupul Electoral II al UNESCO cuprinde 25 de state din Europa centrală și de Est și spațiul ex-sovietic”.
VIITORUL ISTORIEI ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ – În prezent, disciplina Istorie are parte de o singură oră pe săptămână în învăţământul gimnazial. Fac parte dintre cei care, inclusiv prin aceste rânduri, vor susţine propunerea ca Istoriei să-i fie alocate săptămânal două ore. În momentul de faţă, spaţiul virtual este animat, printre altele, şi de pledoaria mai multor profesori – din mediul preuniversitar sau universitar – pentru o prezenţă mai consistentă a studiului Istoriei în învăţământul nostru. În context, comunitatea academică din Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti definitivează o poziţie care va fi curând publicată. Vineri, 22 ianuarie a.c., Administraţia Prezidenţială a anunţat calendarul dezbaterilor care au ca obiectiv o nouă lege a educaţiei pentru anul 2018. Desigur, dezbaterea despre studiul Istoriei nu este decât o parte dintr-un larg tablou. Fiecare materie este importantă şi nu am nici un fel de îndoială că fiecare are susţinătorii săi. În paranteză fie spus, eu mi-aş dori mai mulţi susţinători pentru Limba latină în şcoli – nu voi detalia acum de ce, poate o voi face cu alt prilej.
TINERII ȘI ISTORIA – Cei care studiază Istoria, indiferent de vârsta lor, nu sunt oameni rătăciţi în trecut. Dimpotrivă, ei sunt acei (viitori sau actuali) cetăţeni care caută calea cea mai dreaptă şi mai clară către prezent. Vreţi să înţelegeţi înaintea altora ce şi de ce se petrece acum la Chişinău? Vreţi să ştiţi cum s-a ajuns la luptele din Estul Ucrainei? Vreţi să aveţi o explicaţie completă despre criza din Grecia? Vreţi o explicaţie fără retorică şi fără populisme despre diferenţele dintre Nordul şi Sudul Europei? Vreţi să înţelegeţi povestea extremismului religios şi dincolo de cuţitele sau kalaşnikovurile din mâinile militanţilor autorevendicatului Stat Islamic? Ei bine, în spatele tuturor acestor „evenimente” de azi se află o istorie. Cine o cunoaşte, va înţelege mai bine. Tinerii care învăţa Istoria vor fi mai greu de manipulat. Ei vor vedea ce greşeli a făcut fiecare generaţie şi vor şti că din lecţiile trecutului doar cei ce-l cunosc pot învăţa. Istoria nu se repetă, dar ea (vorba scriitorului Mark Twain) mai are din când în când unele „rime”. Sigur că nimeni nu poate citi în viitor, dar măcar studenţii de la Istorie vor identifica aceste rime şi nu vor fi total surprinşi în faţa titlurilor din ziarele de mâine.
DESPRE ZIUA CULTURII NAȚIONALE – Dacă Eminescu ar trăi, v-ar spune să aveți grijă ce faceți cu uleiul din bucătărie… Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, cu atât mai mult este un prilej nimerit pentru a vorbi despre problemele patrimoniului românesc – în sensul său cel mai larg. Înainte de a-l dori prețuit din afară, el trebuie respectat la noi acasă. Înainte de a sugera altora să-l admire, e de datoria românilor de azi să facă acest patrimoniu de admirat. Pliantele traduse în limbi străine, filmele publicitare difuzate pe bani grei pe posturi Tv cu rezonanță planetară, campaniile ministeriale sau ong-istice de promovare în mediul virtual – toate acestea și multe altele sunt bune, dar rămân ineficiente în lipsa educației de acasă și din școală, care să-i spună fiecărui tânăr că are șansa, ca român, să trăiască, zi de zi și fără să o conștientizeze mereu, într-un muzeu în aer liber. Bine îngrijită, gestionată și protejată, aceasta ar fi România: un muzeu și un parc natural în aer liber. Fiecare sticlă de plastic aruncată într-un pârâu de țară și fiecare graffiti pus aiurea pe zidul Universității din centrul Capitalei, fiecare casă memorială care se prăbușește în disprețul autorităților locale, fiecare construcție fără autorizație din Delta Dunării și fiecare arbore netoaletat din parcurile orașelor – toate acestea fac România să arate cu mult mai modest decât ar merita și decât ea este în realitate. De Ziua Culturii Naționale, îi rog pe prietenii mei reali sau virtuali să nu îmi trimită poze pixelate cu Eminescu – ci să facă două-trei lucruri mărunte, dar cu impact mare. Dacă Eminescu ar trăi, el ar prefera să stingeți televizorul la ceasul de seară al celor mai inepte emisiuni și să citiți, în acel timp câștigat, o poezie sau o pagină de roman (sau de Istorie!). De asemenea, dacă Eminescu ar trăi el ar spune tuturor româncelor care l-au admirat vreodată prin manuale că orice rest de ulei aruncat în chiuveta din bucătărie (!) este un atentat la aerul, apa și pământul României. Vă sună exagerat? Dacă da, gândiți-vă preț de o clipă unde ajunge tot uleiul din toate bucătăriile din toate blocurile și casele României și ce conexiune poate avea el cu flora și fauna apelor noastre. De Ziua Culturii Naționale, faceți orice mărunt fapt intelectual, cultural sau artistic – și Eminescu ar zâmbi visător, ca în poza lui frumoasă din tinerețe.
O INVITAȚIE – Fototeca ANDCO propune o incursiune vizuală în lumea grupului ilegaliștilor comuniști din România. Portrete și priviri de demult, alături de documente produse de ilegaliști sau produse împotriva lor… Documentele sunt păstrate de Arhivele Naționale Istorice Centrale și așteaptă cuminți să fie descoperite. Fiecare imagine este însoțită de scurte informații explicative.
DE CE ESTE BINE SĂ-I CITIM PE CLASICI – Totdeauna am recomandat studenţilor să citească operele de mai ieri (clasice, unele) ale istoricilor români (unii tineri sper că au făcut-o). Iată ce v-ar spune cineva care a urmat acest îndemn: în anul 1947, istoricul român Petre P. Panaitescu publica un volum de studii sub titlul Interpretări româneşti […] (titlul e mai lung; cei curioşi, îl pot căuta în orice bibliotecă bună). Într-un studiu care se numea „De ce n-au cucerit turcii Ţările Române”, Panaitescu venea cu următoarea ipoteză de lucru: i) Imperiul Otoman urmărea cucerirea centrului Europei creştine; ii) drumul, în acest scop, era din Istanbul către Belgrad, apoi către Buda/Ungaria, iar mai apoi către Viena; mai precis, drumul era paralel cu Dunărea, dar în Sudul Dunării; şi, concluziona Panaitescu, iii) otomanii nu au cucerit Ţările Române ci le-au lăsat, până târziu, sub un regim de dominaţie controlat prin domni români (sau alogeni mai apoi ‒ fanarioţii) din simplul motiv că ele nu se aflau în drumul înaintării spre Nord-Vest a Porţii Otomane (adică spre Viena, centrul Europei de atunci). Citește mai mult pe: adev.ro/o24kxe
DESPRE ADEVĂRATELE DIVE – Contrar accepțiunii pop-culture, termenul de „divă” nu prea are legătură cu televiziunea… Apărut în limba italiană spre finele secolului al XIX-lea (din divus = zeu), cuvântul trimitea numai la performanța artistică și mai ales la „prima donne”- le din lumea muzicii. Desigur, limba – ca un „organism” viu – evoluează, captând conotaţii care sunt uneori potrivite, alteori nu. În genere, e bine de ţinut minte că nu orice persoană de sex feminin care apare la televizor devine automat… „divă”. Dincolo de comunicatul „oficial” sec, trebuie să spun că orice întâlnire cu doamna Viorica Cortez devine un privilegiu, pentru oricine. Dânsa sau doamna Mioara Cortez sunt adevărate dive – precum şi doamna Leontina Văduva…
ADRIAN CIOROIANU este profesor universitar, istoric, jurnalist, eseist și un important om politic; este noul ambasador al României la UNESCO…