…și o scrisoare pierdută într-un anume fel! De câțiva ani auzisem de montarea în discuție, printre fanii Teatrului Bulandra unii lăudând-o iar alții mai puțin. Curios de felul meu, iată-mã în sală – sala teatrului B. de la Podul Izvor, din București. Începutul piesei este, categoric, deconcertant. Din măcar două motive. Primul, pentru că reprezentația a început cumva cu frâna trasă – ceea ce era de așteptat la o piesă care nu se joacă foarte des. Al doilea motiv este că fiecare dintre noi a mai văzut cel puțin o altă montare a Scrisorii pierdute – plus variante clasice ale teatrului TV. Este o piesă atât de clasică ea însăși, din toate punctele de vedere, încât nu-mi imaginez că există româncă/român alfabetizat/ã care să nu fi auzit de ea și să nu știe despre ce e vorba.
Foto: Teatrul L. S. Bulandra, București
Ei bine, în această montare, cel puțin la început, nu prea vei ști despre ce e vorba. Scena inaugurală, a numărării steagurilor – de către prefectul Tipãtescu și polițistul Pristanda – este atât de gravată în memoria noastră cu alte chipuri încât actorii Șerban Pavlu și Gheorghe Ifrim par în contratimp cu propria noastră așteptare. Abia mai târziu, rememorând, îți vei da seama că scena a fost jucată foarte bine.
Regia spectacolului aparține lui Doru Anca, cel care-l joacă aici (într-o manieră foarte aparte, dând greutate piesei) și pe „venerabilul” Trahanache. Ca neofit interesat ce sunt, cred că este cel mai complex Trahanache din câți am văzut. La final nu-ți va fi clar dacă personajul este doar naivul încornorat sau dacă nu cumva este cel mai diabolic manipulator dintre toți.
Cei care dau tempo-ul și care accelerează viteza piesei sunt Daniela Nane/ Zoe T. și Șerban Pavlu/prefectul T. Ca singură femeie printre atâtea personaje masculine (asta, din voia lui Caragiale!), Daniela Nane captează lumina și atenția de cum apare și dă senzația că poate cuceri scena fără să facă nici un efort – fără îndoială, e multă muncă în spatele acestei naturaleți. Feminitatea acestei Zoe T. e atât de evidentă încât celebra „Zoe, fii bărbată!” sună mai hazos ca oricând. De ce nu o vedem mai des pe Nane în filme sau producții Tv? – iată o întrebare. Apropo de filme și Tv – din acest punct de vedere, Șerban Pavlu e mai norocos, din fericire; aici el joacă un excelent Tipãtescu, când excedat de nervi și când resemnat, dar mereu conectat la coloana vertebrală a tramei. La fel, Vlad Zamfirescu face un cuceritor Cațavencu (categoric un Cațavencu- 2015), iar noua uniformă a polițistului Pristanda cade foarte bine pe actorul Gheorghe Ifrim. O mențiunea specială pentru Adrian Ciobanu/Brânzovenescu, actor care, ca și in „Omul cel bun din Seciuan”, se dăruiește cu totul spectacolului. În fine, notabil Marius F. Vizante/Dandanache, personaj cheie pentru finalul reușit al spectacolului.
Așadar, un Caragiale smart-casual, o Scrisoare… cum nu ați mai văzut, o piesă clasică dar cu steagul Uniunii Europene pe masă!
Faptul că peste gârlă de sala Bulandra – Izvor se află chiar Palatul Parlamentului cred că l-ar fi binedispus mai ales pe Caragiale.
http://www.bulandra.ro/…/sala…/169-o-scrisoare-pierduta.html
Regia: Doru Ana
Scenografia: Nina Brumuşilă
Regizor secund: Puiu Şerban
Zoe Trahanache – Daniela Nane
Ştefan Tipătescu – Şerban Pavlu
Agamemnon Dandanache – Marius Florea Vizante
Zaharia Trahanache – Doru Ana
Tache Farfuridi – Niculae Urs
Iordache Brânzovenescu – Adrian Ciobanu
Nae Caţavencu – Vlad Zamfirescu
Ionescu – Sergiu Iulian Flesner
Popescu – Dragoş Silivestru
Ghiţă Pristanda – Gheorghe Ifrim
Un cetăţean turmentat – Lucian Ifrim
Un fecior – Vlad Corbeanu
Popa Pripici – Vasile Flutur
Un cetăţean – Valentin Paraschivu
Georgescu – Marius Ursu
Omul lui Trahanache – Mihai Costache
Alt cetăţean – Cosmin Constantin Natanticu