Începând din octombrie 2015, fac parte dintr-un proiect Erasmus+, acţiunea cheie 1, intitulat „Dezvoltăm şcoala prin învăţare digitală”. Cursul la care am participat eu personal, Tap-Swipe-Pinch Into English, este dedicat exclusiv profesorilor de limba engleză şi vizează predarea specialităţii mele prin intermediul tabletelor.  Ideea mi s-a părut super faină încă de la început şi am plecat la Liverpool, UK, cu mari aşteptări şi mari emoţii deopotrivă. Emoţii „constructive”, de genul „sper să nu dau chix la tehnologie” sau „dă Doamne să nu mă fac de râs”.

Trebuie să precizez că nu eram la momentul acela cine-ştie-ce pricepută în de-ale tabletelor, dar eram soră de cruce cu laptopul, care îmi mânca multe ore de somn după miezul nopţii. Cursul a durat ca-n basme, şapte zile, cam cât îi lua lui Făt-Frumos să se lupte-n paloşe şi buzdugane cu zmeul. Okay, nu a fost aşa dramatic… A fost un curs deştept, un curs bine gândit şi bine organizat. Zmeul… fioros la prima vedere, dar l-am dovedit cât ai zice peşte. Intr-adevăr, când vedeai droaia de aplicaţii IT cum îţi împăienjeneşte ochii cu iconiţe colorate şi denumiri alambicate, predarea cu tableta nu mai părea o idee aşa de bună. Lucrurile stau cam aşa: dacă ai noroc de formatori profi, deschişi şi răbdători, şi dacă nu ai coborât din vârf de munte şi cam ştii cum stă treaba cu tehnologia asta, cursul e foarte tare. Mi s-a prezentat o cu totul nouă abordare pentru ora de limbă engleză; o oportunitate inedită de a preda, învăţa şi evalua limba străină cu ce are copilul mai drag pe lume în era noastră – instrumentul digital. Şi de ce nu? Dacă tot îşi petrec mare parte din timp dezmierdând smartphone-uri, i-pad-uri şi alte jucărioare dintr-astea cu dichis, hai să le integrăm şi în viaţa şcolară şi să împăcăm şi capra şi varza şi să îmbinăm utilul cu plăcutul. Aplicaţiile sunt foarte variate – poţi evalua elevul cu un quizz Kahoot care pe cât e de obiectiv, atât e de distractiv; învaţă în câmp deschis, transparent şi la obiect, împreună cu colegii, într-o See Saw Class; renunţăm la ‚proiectele’ plictisitoare şi mâncătoare de hârtie, ne facem eco şi creăm proiecte foto şi video cu ThingLink sau PicSay; realizăm la mare artă un e-book, că tot e la modă, cu Book Creator şi spunem poveşti interesante, cu suport vizual; facem muncă de cercetare cu QR Codes, iar Listen&Speak le permite inter şi auto-evaluarea competenţelor lingvistice într-o manieră interactivă.

Puncte tari…  foarte multe, amintesc doar: elevul învaţă mult mai relaxat, învăţarea devine chiar distractivă, evaluarea nu mai e o corvoadă şi se elimină stresul şi reticenţa faţă de testare şi verificare, li se îmbunătăţesc abilităţile creative şi competenţele digitale sunt dezvoltate din perspectivă educaţională.  Adică nu învaţă să „mânuiască” tableta pentru jocuri tembele , fără finalitate intelectuală, ci chiar o folosesc în scopuri nobile, pentru a acumula şi dobândi în mod eficient cunoştinţe, abilităţi şi competenţe educaţionale şi de viaţă. Puncte slabe, deh, ca la noi în ţară…  Te lasă netul când ţi-e lumea mai dragă, ba chiar la o adiere de vânt se ia curentul; şi da, sunt copii care nu au tablete, însă, în şcoala noastră, avem norocul să beneficiem de un stoc propriu, care, momentan, ne ajută să ne facem treaba bine.

Nu ştiu ce va urma, nu am idee unde ne duce progresul   (Doamne feri’ să nu fie regres!), dar personal mă bucur că am ocazia să fac ceva bun, educativ, cu tehnologia asta atât de blamată. Şi nu, tehnologia nu ne-a îndepărtat, pe noi, profa şi elevii, ci chiar a făcut din ora de limbă engleză o oră aşteptată cu nerăbdare de noi toţi, deopotrivă.

ALEXANDRA  VLADOVICI  BÂRSAN  este profesoară de engleză, a locuit la Sibiu, dar s-a întors acasă și este, mai ales, absolventă de CARABELLA…