Două liniuțe

Fost-am invitată la două liniuțe. Teatru. M-au ginit mi-am zis. Mă gândeam la cu totul altceva. După, am aflat că e gratis. Ceva dubios. Liniuțe gratis? Mai rar. Sau momeală pentru novici. N-am catadicsit să arunc un ochi pe internetul potent. Carevasăzică, liniuțe gratis, la Poli. Ceva cu schepsis. Și așa a și fost. Mi-am luat o amică întârziată și am răspuns prezentă. Nu faci ifose când un bilet ar costa 40 de lei. Studențește merge gratis.

Cam pe bâjbâite am ajuns într-o sală neîncălzită și am văzut câțiva inși răzleți. Inițial am crezut că liniuțele nu vânduseră prea bine; nici chiar pe degeaba. Am mai căscat un ochi, am mai văzut un om, doi, zece și după m-am oprit. Veneau cârduri. Până când sala s-a umplut. Toată. Am auzit ceva de-un club al fetelor deștepte. Fete care împărțeau tricouri altor fete. Semnale de alarmă, de fapt. O campanie, un dialog. Cu noi, studenții. Plecasem de-acasă cu ideea altor liniuțe.

Mi-a luat ceva până m-am dumirit și asta a fost chiar bine, pentru că nu mi-au vârât totul pe gât. Piesa „Două liniuțe” avea să-mi vorbească altfel despre ce o interesa. Mai întâi m-am zgâit la o bancă vorbitoare. Meșteră în psihologia șezuturilor. Apoi m-am pomenit că ascult frustrările unui prezervativ expirat, plus crizele existențiale ale unei rochii de la Paris, ca mai apoi să dau de gândul măritișului, transpus fericit în persona. Strașnic. Am rezonat și am intrat în poveste. Am asistat la un spectacol care se descoperă treptat, care trebuie rumegat (nu mult) la sfârșit. Nu-şi pune probleme existenţiale şi nici nu încearcă amatorisme moralizatoare. E o bucată de realitate, nu mimetică, ci uşor romanţată, spre încântarea iubitorului de spectacol.

Cele „două liniuțe” spun povestea a două pseudocupluri pălmuite de propriile alegeri. Crina și Robert, olimpica și pușcăriașul, Cami și Tavi, doi într-o relație autodistructivă. De la replici triviale, bine însușite de Ricky, până la momente cu sevă, toate se încolonează între „Două liniuțe”.

Aceleaşi liniuţe care vorbesc despre contracepție, nu prea mult, dar suficient ca să-ți dai seama. E pentru fiecare, te prinde prin firescul replicilor şi nu se dezminte până la capăt. În rest, concluziile aparţin individului. Ca de obicei.

Piesa a fost gustată. Aula Politehnicii a părut că a gustat-o. Și fetele deștepte.

Scenariu/Regie- Lia Bugnar

Distribuție:

Crina– Medeea Marinescu

Robert– Marius Manole

Ricky– Cătălin Babliuc

Banca– Ilinca Manolache

Prezervativul/Gândul– Istvan Teglas

Tavi– Anghel Damian

Rochia/Cami– Irina Antonie

.ALEXANDRA MOCANU este studentă la Facultatea de Litere, Universitatea BUCUREȘTI, dar, peste toate, e absolventă de CARABELLA…