București, februarie, 2017…

-N-am… n-am pe nimeni Aia e! Doar eu cu Bunuțul. Nu le pasă, m-au dat afară. Nici câine nu sunt!

București, 2017. Grozăvești Pod. Vin dinspre metrou, absorbită de mine, de ger, de nimicuri. În jur, oameni grăbiți, rebegiți de frig, răsfirați care încotro. Și când e iarnă trotuarul se îngustează, taman bine ca să-i tragi o privire înciudată ăluia care a călcat în fața ta și te-a înghesuit. Dar nu despre asta e vorba.

Același București, ziua în amiaza mare. Ger-lume, lume-ger. Claxoane. Un afacerist în picioarele goale, călit de-atâtea ierni, se hlizește la o Dacie oprită la semafor. Lume puhoi. Băieții coboară geamul și îi întind flegmatic leul. Și tot așa.
Imaginile se suprapun, e verde din nou, lumea se îmbulzește. Dar e acolo un om cam la vreo 50 de ani cu o țigară între degete și cu o sticlă de Ciuc în mâna stângă. Nu știu de ce nu-mi iau ochii de la el. Se uită ba pe stradă, ba la Dâmbovița. Nu s-a decis. Într-un final își pune sticla de bere în ghiveciul devenit coș de gunoi, se prinde de bară și trece de cealaltă parte. Încearcă rezistența furtunului de dedesubt și se uită în jos. Mi-e și nu mi-e clar. N-a terminat țigara. Lumea se uită chiorâș sau nu-l vede. Omul meu pare că se odihnește. S-a lăsat pe un picior și mai bea un gât de bere, mai trage un fum.

-Băăăăă, vrea să sară? Zbiară afaceristul de la semafor, îndesându-și alt leu în buzunar.
Nimeni nu-i răspunde lepădatului.
-Băăă, ăsta chiar vrea să sară! Ce stați și vă uitați?

Lumea se strânge timidă de cealaltă parte a barelor. Omul nostru se ține cu o mână și cu cealaltă mai bea un gât. A aruncat mucul în Dâmbovița.

-Ce faci, tataie, aici? Nu ți-e frig?
-Mi-e…dracu’ să mă ia că nu mai știu ce-mi mai e. Mi-au dat un ceai, m-au pus să aștept și m-au dat afară.
-Copii ai?
-N-am. Nimic n-am. D-aia mi-a venit așa. Pentru ce să mă chinui?
Afaceristul cu picioarele goale se-ndreaptă spre pod.
-Ține-l, mă, unu’! Stai, bre, unde te duci?

Cruciulițele încă îi zăngănesc la gât când ajunge aproape.

-Haidi, bre, vezi-ți de treabă. Stăm acolo la metrou, îți dau de la mine, ia berea, mergem la căldurică. Om ești, bre?

Moșul se întoarce la el. Nu zice nimic. Îl apucă de braț. Afaceristul cu tălpile goale îl prinde și îl saltă câș. Moșul se lasă dus.
Lumea se uită, trece, se întoarce.

-L-ați fi lăsat să moară, bă?

ALEXANDRA MOCANU este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea BUCUREȘTI, dar, peste toate, e absolventă de CARABELLA…