Ieri a fost frig. Erau -10 inimi, iar pe vârful iubirii noastre s-a format un țurțure.

Enescu – Simfonia nr.3 – review..

Ceață în munți. Brazii sunt învăluiți, iar acele abia dacă se văd. Pe o stâncă, o capră neagră sare în zigzag spre o tufă cu agrișe. Pe cer, în formă circulară, un stol de ulii. E miezul lui aprilie. Undeva, la câmpie, un ciobănaș de vreo doisprezece ani, trimis de părinți cu oile la păscut. În buzunarul vestei poartă un fluier din lemn, făurit și primit de ziua lui de la bunicul matern.

Aerul e tare, iar ceața aproape că a acoperit și câmpia. Băiatul și-a scos fluierul și a chemat natura la el. Prin copaci, ciripiturile îi răspundeau la melodie. Noaptea, frigul s-a intensificat, iar pe cer, în depărtare, se vedeau fulgerele. Tunetele bubuiau, ca un timpan, iar ploaia s-a dezlănțuit.

Ciobănașul stătea ghemuit sub lâna mioarelor sale, și vedea picăturile „vocale” de ploaie cum brăzdau pământul. Între timp, băiatul a adormit și ploaia a încetat, luna fiind singura care mai lumina liniștea nopții. Visele rulau în capul băiatului, arătându-i casa părintească, pe mama lui, care îl îmbrăca în ie și ițari, pe tatăl lui, care îi mângâia creștetul și îi dădea ultimele sfaturi înainte de plecarea la drum și pe bunica lui, care îi pregătise, pe lângă obișnuitele merinde, și plăcinta lui preferată cu dovleac.

Nostalgia l-a învăluit prin vis, iar lacrimile de dor îi șiroiau pe obraji. L-a trezit una dintre oi, ștergându-i lacrimile cu limba. Afară era soare.

https://www.youtube.com/watch?v=liJvZZs41RQ&t=65s

ANDREI MIHAIL RADU este student și unul dintre cei mai talentați violoniști ai generației lui…