Ieri a fost frig. Erau -10 inimi, iar pe vârful iubirii noastre s-a format un țurțure.
Enescu – Simfonia nr.3 – review..
Ceață în munți. Brazii sunt învăluiți, iar acele abia dacă se văd. Pe o stâncă, o capră neagră sare în zigzag spre o tufă cu agrișe. Pe cer, în formă circulară, un stol de ulii. E miezul lui aprilie. Undeva, la câmpie, un ciobănaș de vreo doisprezece ani, trimis de părinți cu oile la păscut. În buzunarul vestei poartă un fluier din lemn, făurit și primit de ziua lui de la bunicul matern. Continuă să citești
„Omul este un animal curios cu inima în bătaia vântului” se aude deodată din gura lui Ion Anapoda. Totul a început la Arcub, într-o seară plină de oameni de toate vârstele, într-o sală de teatru sufocantă și a ajuns exact în momentul de față, în trenul de 5:30, cu Hibernalia în mână, cu bătrânelul resemnat din fața mea, îmbrăcat tot în negru, cu mâna dreaptă, palidă și incoloră, așezată ușor, pe piciorul-sprijin, și cu luna pe cer, în întunericul unui noiembrie aproape apocaliptic, când tot ce mișcă în univers sunt oamenii din tren, și nașul care ne verifică biletele luate cu legitimația de student. 