îți mai aduci aminte de
perioada când ți se exfoliau ochii
și rămâneau doar irișii, așteptând cuminți
să dea răspuns oricărei întrebări?
îmi mai aduc aminte de
clipa în care o frunză arămie
și-a dat duhul în palma mea
insipidă și fără viață? ne vom mai aduce aminte oare
de timpul în care „ne” nu exista,
cum nici nisipul din clepsidră
nu-i decât un amalgam de eu-eu…tu-tu?
singura mea certitudine e că biblia
vieții noastre este și va fi
cea mai bună aducere aminte pentru îngeri.
(elegie)