E o vară nevrotică. Copacii sunt senini, iar eu stau pe gazonul din fața casei, uitându-mă la norii verzi. Pierd noțiunea timpului, și începe să plouă, să ningă, să se scurgă ușor toate anotimpurile, și văd în depărtare un punct negru pe cer, și cu cât se apropie, realizez că țările vin din păsările calde. Moartea e natură, mașinile tinere fac școala de oameni, oamenii sunt plini de parcuri, de cafenele, iar ceașca stă călduță în cafea. Cochiliile se ascund în melci, de gheruțele fricii. Plânsetul norilor își descarcă băncuțele din parc pe picăturile de pe asfalt. Stațiile așteaptă în picioare sunetul aspru al RATB-ului, iar dacă începe ploaia, se adăpostesc sub oameni. Clepsidra se scurge în timp, apa înoată liniștită în pești de toate nuanțele. La satele de munte, lemnele stau aliniate în grămezi, iar un țăran taie fierăstraie cu lemnul. Culcușul are pisica ei, oasele au câinii lor, iar pe cer, ca un simbol universal, se mai poate vedea și azi Yang și Yin-ul. se uită în golul din sufletul său, prin care adie trecutul.

ANDREI MIHAIL RADU este elev în clasa a XII-a și unul dintre cei mai talentați violoniști tineri ai țării…