Iubirea nu există. Trăim între iubire şi uitare. Nu există nici fericirea, pentru că în orice clipă următoare decorul se poate schimba. Există momente de timp, în care trăim secvenţe din… iubire şi fericire.. Dar noi nu vrem să ne minţim vorbind despre ce a fost. Sigur că a fost real ce a fost. 

Nu trebuie să ne spunem nimic, pentru că deja ne-am spus. Dar atunci, unde să ne punem iubirea? Şi când trăieşti ceva din ea, pentru scurte momente, comprimând timpul, tu, eşti în aceeaşi poveste cu cel iubit? Dar am putea să ne imaginăm că am face o convenţie. Într-un timp relativ şi un spaţiu creat de percepţia noastră, putem sa construim un vis în care „să ne punem iubirea”.

Să presupunem deci, că avem libertatea de a construi prin propria imaginaţie un vis comun, în care putem să fim, oricând, împreună. E ca o poveste, construind fiecare secvenţă, cu un pas înaintea timpului, un decor şi toate detaliile. Dar când ai creat visul, tu trebuie să ai şi metoda să poţi să te întorci din el, atunci când e „timpul”. E de fapt convenţia pe care ai făcut-o, semnalul pe care l-ai fixat, precum sunetul unui ceas, pe care îl vei auzi pentru a putea să te trezeşti. Fiindcă tu eşti conştient că povestea nu e realitatea, dar e locul unde putem să punem iubirea, fără nicio diferenţă. Locul unde putem să ne întoarcem, când auzim chemarea fericirii. Iar şi iar…

Visul, ca şi povestea, nu au limite, poţi pleca şi te poţi întoarce oricând, fără a se fi schimbat nimic. Dar trebuie să ştii permanent în care din cele două locuri te afli, şi graniţa, care este timpul. Şi dacă ai reuşit, lucrul acesta face mai mult decât orice pe lume. Atunci când iubeşti, nu vei fi niciodată singur. Tu ştii că cel care te iubeşte, te va aştepta mereu. Şi dacă îl iubeşti, îl vei găsi în orice realitate, irealitate, sau vis.

Iar acum, ne reîntoarcem din povestea noastră. Cu siguranţă că putem să iubim…

AURA  CIOBOTARU  este absolventă de filosofie, la Universitatea București și a fost profesoară la Colegiul Național „Constantin CARABELLA”, din Târgoviște…