Iar copil
Aş vrea să fiu din nou fărâma
De ciob desprins din Univers;
Un mic smarald în noaptea zilei
Ce se îndreptă spre progres… Continuă să citești
Iar copil
Aş vrea să fiu din nou fărâma
De ciob desprins din Univers;
Un mic smarald în noaptea zilei
Ce se îndreptă spre progres… Continuă să citești
Până când suntem copii? Care este momentul tranziţiei noastre de la titulatura de copil la cea de adolescent, mai apoi la cea de adult și ulterior la cea a individului matur? Mă gândesc deseori la procesul acesta complex și ciudat prin intermediul căruia fiinţa umană se metamorfozează continuu, dar ȋn același timp rămâne reconoscibilă, păstrându-și trăsăturile definitorii, trăsături care ne fac să rămânem autentici, să nu ne pierdem prin mulţimea de figuri ce conturează ceea ce cu toţii numim “societate”. Cred că definiţia scurtă a ceea ce am scris anterior este echivalentă metodologiei care face posibilă transformarea unor pietre aparent banale ȋntr-unele preţioase, respectiv termenul “șlefuire”. Continuă să citești
Soarele-apune pe-al meu vieții drum,
Lumea mă deprimă și-atunci ca și acum
Atunci, demult, când speranță mai era,
Când era și visul și frumosul și marea Continuă să citești
Balada DJ-ului pistruiat
Vinde-mi tăcere pe vorbe iscusite,
Strecoară ursita prin sute de site,
Doboară podul croit din minciună
Şi ia-mă cu tine în week-end pe Lună!
Aşază-mă azi în ziua de mâine Continuă să citești
Mă gândeam zilele trecute la destin, la aparente momente ratate care să evolueze înspre ceva constructiv. Personal, îmi este destul de greu să cred într-o soartă care să dicteze absolut fiecare suiş şi coborâş al existenţei, dar, pe de altă parte, este infinit mai uşor să pasezi vina unui potenţial eşec pe nişte evenimente exterioare,pe care oricum nu le poți controla. Continuă să citești
Introvertire
în fiecare dimineață încep să plâng
nu sunt sigură de ce mi-e frică
mi-am sculptat chipul pe un copac
la care mă rog noaptea. Continuă să citești
Una din puținele insule ale României din Marea Neagră, Insula Șerpilor are numeroase legende pe care foarte puțină lume le cunoaște. Astfel ea apare chiar in legendele vechilor greci în poveștile despre întoarcerea aheiilor din Războiul Troian. Ahile, cel mai mare erou care a luptat pentru greci și a murit numai in urma săgeții trase de zeul Apollo în călcâiul său stâng, a fost transformat după moarte în semizeu de către Zeus la rugămintea mamei sale nereida Tetis. Tot la rugămintea acesteia zeul mărilor Poseidon a ridicat din mare un tărâm care a fost numit Leuce însemnând ,,insula cea albă” datorită apei mării învolburate care se lovea de stânci. Zeița Hera, stăpâna Olimpului drept mulțumire pentru ajutorul din marele război din Troia după moartea Elenei preafrumoasa fiică a lui Zeus din pricina căreia a și început războiul i-a dat-o drept soție pe aceasta lui Ahile. Nunta celor doi a fost mare și au participat toate nimfele nereide și geniile din Pontul Euxin și de atunci în orice seară Ahile și Elena se așezau la masă. Tot drept mulțumire lui Ahile Hera i-a construit și un templu. Continuă să citești
Obișnuiam să fiu ironică. Uneori, mai mult din neatenție decât din răutate sfârșeam rostind replici usturătoare care lăsau urme adânci. Răneam orgolii și mă simțeam ,spre rușinea mea, puțin glorios. Cui nu-i place să vadă un om mare dându-se de ceasul morții să nu pară afectat de cuvintele unui adolescent rebel și neascultător, ușor obraznic, care cel mai probabil lenevește toată ziua ( dulcele presupuneri amare )? O priveliște admirabilă, aproape te unge pe suflet. Continuă să citești
Mark Twain, un mare autor, ale cărui opere ne-au înfrumuseţat copilăria spunea: „Curajul înseamnă rezistenţa la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absenţa ei”. Dar, ca toţi oamenii mi-am pus filosofica întrebare: „De unde vine frica?”. Căutând pe internet, cum face orice tânăr al secolului al XXl-lea, am găsit numeroase articole de psihologie care m-au ajutat să înțeleg că frica este un produs al minții umane. Dar, oare, creierul meu nu are altceva mai bun de făcut decât să creeze tot felul de situații înfricoșătoare? Cred că cel care a spus „de ce ți-e frică nu scapi” a fost un om înțelept sau chiar un vizionar, dacă pot să-i spun așa. Continuă să citești
Acarofobie (teama de înalțime), claustrofobie (teama de spații închise), agorafobie (teama de spații largi, deschise, de piețe publice), acrofobia (teama de înălțimi), arahnofobia (teama de păianjen)… Cu toții ne temem de ceva. Frica este un răspuns normal și sănătos, dar mulți oameni se tem de lucrurile total inofensive. În special fobiile sociale, ca teama de a nu claca sau teama pentru locul de muncă sunt pe primul loc și torturează viața a milioane de oameni. Continuă să citești