DRAGI  PRIETENI… –  Punem mâna pe carte… Începe, la Paris, Salonul anual de carte. România e prezentă. În ceea ce mă privește, v-am dat întâlnire duminică, 20 martie, celor care ași fost prin perimetru. Pentru o poveste adevărată legată de România în Primul Război Mondial și ajutorul oferit, atunci, de țara aliată Franța. Imaginați-vă o infirmieră franțuzoaică, care – evident – nu știa foarte multe despre România atunci când a plecat din Paris (în afară de legenda Reginei Maria, personaj exponențial al epocii…), venită, prin Iași – via Anglia, Rusia etc. – să aline rănile soldaților români… Un capitol fascinant de Istorie, cu majusculă. Țara-invitată de onoare în acest an la Salon este Coreea de Sud. Dar fiecare zi are surprizele ei – inclusiv românești. Continuă să citești →

ISTORIA  LA  ZI  –  Începe pentru mine și echipa mea un nou capitol. „La ultima ședință din decembrie 2015 a Grupului Electoral II al UNESCO, domnii Adrian Cioroianu – ambasador, delegat permanent – și Gabriel Sarafian – delegat permanent adjunct – au depus candidatura României pentru conducerea Grupului. Candidatura a fost acceptată de reprezentanții delegațiilor prezenți la ședință. Durata mandatului este de 6 luni. Delegația României preia această funcție de la reprezentanții Armeniei, care au asigurat președinția în ultimele 6 luni ale anului 2015. Președinția Grupului nu este rotativă și se stabilește prin candidaturi în fiecare semestru. Grupul Electoral II al UNESCO cuprinde 25 de state din Europa centrală și de Est și spațiul ex-sovietic”. Continuă să citești →

ISTORIA LA ZI – Pentru cei care ați crezut că „teroristul prin internet din Craiova” era o glumă… Parcă nu se mai termină… Atac terorist în plină stradă, la Marsilia… Un tânăr de 16 ani, de naționalitate turcă și de origine kurdă, a atacat un învățător francez de etnie evreiască. Atacul s-a produs cu o macetă (!), dar condiția precară a acesteia pare a-i fi salvat viața învățătorului. Atacatorul mai avea asupra sa un cuțit ceramic, cu care intenționa să atace polițiștii care l-ar fi reținut. Tânărul era necunoscut forțelor de poliție sau serviciilor secrete, neavând nici un antecedent. Este definiția clasică a 1lupului solitar” – cea mai periculoasă și greu de depistat formă de terorism. Elev de liceu la Marsilia, tânărul pare a se fi radicalizat prin intermediul internetului – și, odată prins, a declarat că a acționat în numele Daeș, așa-numitul Stat islamic”… Continuă să citești →

NORVEGIA  OCUPATĂ DE RUSIA, ÎN ZILELE NOASTRE – … despre un serial Tv care nu-i o telenovelă. De câteva săptămâni, în Franța, pe canalul Tv franco-german Arte (care e unul dintre cele mai bune, intelectual vorbind – din păcate, el nu mai e retransmis de firmele din România) este în desfășurare un serial foarte interesant, despre care se vorbește mult în toată Europa (fiind difuzat aproape simultan în vreo 10 țări). Titlul seriei: „Occupied”. Nu e documentar, ci ficțiune. Dar o ficțiune care are legătură cu actualitatea internațională a ultimilor ani. E un thriller politic și de acțiune: imaginați-vă că, în viitorul apropiat, Norvegia decide să nu mai exploateze rezervele sale de gaz natural. Rusia profita de context și ocupă Norvegia, cu acordul Uniunii Europene (!), speriată de perspectiva unei crize de energie. Ce urmează? Geopolitică și intrigi de tot soiul, o ocupație travestită în cooperare, politicieni șantajați, ziariști omorâți misterios, teroriști pe care nu-i revendică nimeni etc. Dacă serialul va apărea pe vreun post Tv românesc (ceea ce cred că se va întâmpla), nu-l ratați.
E dintre acelea care dau de gândit. Continuă să citești →

REGINA  MARIA  –  Cine spunea că era cea mai frumoasă regină a Europei… cred că se înșela pe jumătate. Pentru ca ea era și cea mai înțeleaptă.

UN  FRAGMENT  –  … din   „Maria a României. Regina care a iubit viața și patria”, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2015: Principesa Maria de Edinburgh s-a născut la Castelul Eastwell, în Anglia, în anul 1875. Avea un frate mai mare, Alfred, şi trei surori mai mici: Victoria Melita, Alexandra Victoria şi Beatrice. Obiceiul epocii – şi plăcerea jucăuşă a părinţilor – făcea ca toate cele trei surori să aibă şi nume de alint: astfel, Victoria Melita era numită Ducky, Alexandra Victoria era Sandra, iar mezina, Beatrice, era Baby Bee. La fel şi Maria – ea era Missy. Mama Mariei, Principesa Maria Alexandrovna, era singura fiică a Ţarului Alexandru al II‑lea al Rusiei. Tatăl Mariei, Alfred – Duce de Edinburgh – era al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii şi, totodată, ofiţer în marina britanică. Maria a avut, deci, cei mai celebri bunici pe care o epocă îi putea oferi: Regina Victoria şi Ţarul Alexandru al II‑lea. Continuă să citești →

FRAGMENTE  DINTR-UN  INTERVIU   –  Pentru mine, ideea de poveste adevărată se suprapune cu istoria. Și părinții mei citeau. Îmi aduc aminte de mesele în familie când discutau cu prietenii lor, de exemplu, despre ce greșeală a făcut Hitler, pe urmele lui Napoleon, să se lase prins de iarnă în Rusia. Copil fiind, mi se părea interesant ce auzeam la masă, fără să știu cine au fost Napoleon sau Hitler. Probabil fac parte din ultima generație care a crescut cu bunicii. Din păcate, puțini dintre copiii de astăzi mai cresc cu bunicii. Și mai era ceva: acel gen de pace familială care decurgea într-un fel din programul foarte standardizat al părinților. În epoca regimului comunist, părinții mei aveau un program de la 8.00 la 16.00, la 16.30 eram la masă, sâmbăta făceam vizite și, neexistând ideea de calculator, eram mai des alături de părinți și bunici. Acum, copiii sunt mai însingurați. Au un univers al lor pe care nu poți să-l condamni. Sunt convins că imaginația funcționează la fel și în cazul lor, numai că nu cred că se face la fel de ușor trecerea ștafetei de la o generație la alta. Continuă să citești →

DIALOG ȘI LIBERTATE – Pentru toți cei eventual interesați… Prezența mea pe o listă a persoanelor considerate a fi indezirabile la Moscova îmi întărește convingerea că singura soluție pentru depășirea tuturor crizelor rămâne dialogul & libertățile responsabile – inclusiv libertatea de a spune oricărei instanțe și oricărei puteri că uneori poate greși. Chiar și de la distanță, nimeni nu mă poate împiedica să apreciez Continuă să citești →

Deseori le spun studenţilor mei că pietrele fundamentale de la baza Istoriei nu sunt eroii, războaiele sau marile tratate din istoria lumii. Cărămida fundamentală din care este construită Istoria este Timpul. Prin absurd, dacă timpul s-ar opri în loc, e limpede că nu am mai avea istorie şi nici istorici. Din Continuă să citești →