De curând, m-am făcut șofer. Pe bune. Adică din ăla care chiar manevrează volanul în timp ce schimbă și o viteză, mai și semnalizează și apasă pe două pedale odată și să vezi și să nu crezi, se și uită în oglinda retrovizoare. În zece ani de șters praful de pe carnetul de șofer, mi-am tot imaginat că procedeul mai sus descris este corvoada supremă – fac orice, doar să nu conduc. Lejeritatea cu care cei din familie se fâțâiau toată ziulica cu mașina, nonșalanța izbitor de impertinentă cu care îmi explicau cât de ușor este s-o faci și pe-asta, Continuă să citești →