Mesaj pentru tine

Acoperă-mi inima firavă şi uscată de vânt,

Acoper-o cu grija unui simplu cuvânt,

Lasă-ţi mâinile într-ale mele;

Acum să plecăm spre nicăieri,

Dulce plăcere! Continuă să citești →

Scriind despre viaţă

Iau o filă albă,

O îndoi, o împachetez,

Ajung să o mototolesc, o rup…

Iau o alta nouă,

Intactă, imaculată,

Îmi pregătesc stiloul, Continuă să citești →

Iar copil

Aş vrea să fiu din nou fărâma

De ciob desprins din Univers;

Un mic smarald în noaptea zilei

Ce se îndreptă spre progres… Continuă să citești →

Străzi. Oameni. Cotidian. Internet. Emancipare. Tineri. Adrenalină. Tentative. Evoluţie. Egal SOCIETATE. Aceasta este panorama existenţială a secolului  douăzeci şi unulea. Anul 2016- o continuă creştere atât demografică, cât si a dorinţei de trecere peste barierele tradiţionale, o descoperire şi impunere a unor valori inovatoare, dar nu neapărat ideale. Un scenariu al viitorului începe să-mi răvăşească mintea şi mă întreb în sinea mea: Oare vor mai exista familii tradiţionale sau cunoscutul „Vă declar soţ şi soţie!” va deveni istorie? Am auzit recent la radio că o nu ştiu care ţară europeană a legiferat căsătoria între persoanele de acelaşi sex, alăturându-se celorlalte unsprezece state care permit acest lucru. Şi mă mir în gând: sunt deja unsprezece? Şi în cugetul meu se dă o luptă între senzaţia de a bufni în râs şi întristarea că societatea o ia razna. Continuă să citești →

Dulci pâlcuri de lumină. Adieri de soare. Cânt de păsări singuratice. Reincarnare din nimicul negru, reavăn, aspru. Primăvara – o viaţă repetată la nesfârşit; un veac de reînvieri izvorâte din nevoia de verde, de fragil, de proaspăt; un lung convoi de redescoperiri a frumosului colorat de Bine, de pensula nevăzută a unei naturi bune, care vrea un nou început, sădit în grădina infinită a Universului. Continuă să citești →

Autovehicule. Blocuri. Străzi. Oameni pribegi. Cotidianul rigid. Minţi setate pe atingerea „nimicului” cu un click. Multe taste. Puţine zâmbete.

Am încercat o deconectare treptată de la reţeaua mult prea încărcată de „trebuie să faci!”, nu de „vreau să fac!” şi am reuşit acest lucru prin implicarea în activităţi de vară frumoase, bazate pe nevoia de cunoaştere şi de ascultare a adolescenţilor care mă înconjurau, fiind una de-a lor. Comunicarea, respectul faţă de propria persoană şi faţă de echipă, buna dispoziţie şi continua redescoperire a locurilor şi lucrurilor deja tivite cu pasul şi privirea definesc o experienţă unică din viaţa mea, o contopire de noi valori, de noi prieteni, de noi întoarceri în minunata copilărie. Atelierele de vară au adus şi alte orizonturi în prisma gândirii mele, m-au făcut mai atentă la importanţa muncii în echipă şi la detaliile care o păstrează unită, precum: spiritul de sacrificiu, o bună comunicare şi respectul reciproc desăvârşit. Continuă să citești →

Bunico, acesta este un mesaj pentru tine, o fărâmă de mulţumire pentru tot ce ai rânduit tu în locşorul meu curat, numit inimă, de când am primit „titulatura” de cea mai mică nepoată, până în prezentul adolescentei sensibile. Ţin să adun fiecare scamă de iubire pe care ţi-o datorez pentru fiecare fir de lână tors iarna pentru botoşeii mei călduroşi, pentru fiecare „ai grijă de tine, maică!”, pentru fiecare clipă în care mi-ai vegheat paşii de copil năzdrăvan. Continuă să citești →

Îţi mulţumesc că-mi eşti părtaşă la miile de  pribegii, îşi mulţumesc că arunci din ciurul tău gerul, care mă face mai puternică; că-l laşi să-mi îngheţe mâinile păcătoase şi obrajii ruşinoşi; mă faci să-mi reamintesc de copilărie, de Crăciun, de frumosul mărunt, dar în acelaşi timp colosal în bogăţie lăuntrică. Continuă să citești →

Piatră – nume generic pentru orice rocă solidă, dură răspândită la suprafaţa sau în interiorul pământului. Acum înţelegi? Tu, eu şi restul lumii suntem OAMENI, doar nişte simplii oameni. Fărâme de pământ cu fărâme de pietre, ba înlăuntrul nostru, ba pe chip, în vorbe, în priviri. Sfidăm timpul, sfidăm cerul, sfidăm celelalte bucăţi de pământ, plămădite din acelaşi aluat ca cel din care, nu de mult, am fost ridicaţi şi noi. Continuă să citești →

În pledoaria mea de astăzi, am să demonstrez că împricinatei Cărticescu, pusă sub acuzare pentru că ar fi „plictisit peste măsură generaţia cool”, nu i se pot aduce acuzaţii majore pe parcursul celor câteva sute de ani cât a fost în relaţii apropiate cu victima, Contemporanul. Ca urmare, principalul capăt de acuzare rămâne acela că, după ce s-a demodat, fapt care o redusese la condiţia de „mănunchi inutil de file îngălbenite”, inculpata s-a transformat într-o fiinţă nesociabilă, lipsită Continuă să citești →