Mi-e destul de greu să mă organizez și să mai scriu ceva. Pe de altă parte simt o nevoie extraordinară să fac asta. Pentru sufletul meu, pentru mintea mea, pentru a-mi aranja cumva gândurile acolo în raftul ăla dezordonat. Apoi e studenția și chestii d-astea. Da` nu mai știu ce să zic, asta-i viața de student numa` că eu am o tendință și un obicei uimitor de a oscila între două comportamente total diferite. Par un copil drag(asta pentru că am suflet de copil) și n-ai ce să-mi faci dacă mă țin bine de latura asta. Apoi vine nesuferitul ăla de care se ferește toată lumea și îi îndeasă o palmă copilului de nu se vede și trec ușor-ușor la statutul de om normal, serios, cu aspirații înalte, trec pe latura aia academică, bărbătească pentru că bă Alexandre, ai 20 de ani! Continuă să citești
Arhive categorii: Alexandru DINCĂ
Marius Alexandru DINCĂ – Despre țeluri și aroma fiecăruia
Când eram mic visam că pe la 20 de ani o să dețin destul de multe lucruri și o să pășesc plin de grație prin lumea asta. Aveam senzația că o să ajung să trăiesc viața aceea din filmele de pe la TV, alea în care lumea discută și se amuză frumos pe la petreceri selecte și pleacă destul de des în vacanțe. Continuă să citești
Marius Alexandru DINCĂ – Despre gânduri și mișcarea continuă a sufletului
Am zis că nu o să iau de la alții ca să pun la mine, că acest mine este al meu, pur și deloc influențat. Mă uit la oameni, la viețile lor și câteodată le vreau ale mele, apoi realizez că stilul lor nu este compatibil cu ceea ce vreau eu și nu o să fiu așa pentru că nu mă reprezintă. Eu sunt eu, unic, cu gândurile, hainele, corpul și tipologia mea. Nimeni nu e ca mine și eu nu sunt ca nimeni. E minunat. Continuă să citești
Marius Alexandru DINCĂ – Ce-i al tău e pus bine
Am senzația că multă vreme am trăit în multe planuri, dar nu m-am găsit potrivit cu vreunul din ele. Poate că așa fost. Eu mă știu persoana care a avut o grămadă de obiective, voiam să caut confortul în altă parte, iubeam ceva, apoi altceva, căutam liniștea, dar nu în mine ci cu totul într-o altă parte. Fiecare început mă speria, mă făcea nesigur pe propria ființă și după ce trăiam bine unele momente mă așteptam să fiu zdruncinat de un final dureros și dramatic. Totuși am învățat să iubesc noutatea și neobișnuitul, surpriza și riscul și până Continuă să citești
Marius Alexandru DINCĂ – Timp
Am ieşit pe afară. Câteodată ies pur şi simplu să-mi pun ordine în gânduri, să privesc, să simt viaţa, să mă plimb liniştit, să râd cu alţii şi cu camaradul ăla foarte bun de la şoseaua ce străbate lin marginea sătucului ăsta în care mă retrag zi de zi.
Aş hoinări aşa zile şi nopţi, dar de fiecare dată m-aş întoarce acasă. Mi-e drag totuşi de camera aia caldă care mă aşteaptă, care poartă amprenta gândurilor mele şi din care, culmea, pot să văd absolut totul pe distanţe, metaforic vorbind, nemăsurabile. Continuă să citești
JUNIORI DE CARABELLA – Alexandru Mihai DINCĂ: Alarme false și delicvenți rebeli
ALEXANDRU MIHAI DINCĂ este elev în clasa a XII-a D, de la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…
Câteva săptămâni problematice în liceul în care îmi petrec 5 zile pe săptămână din minunata-mi viaţă… Aceiași rutină, aceiași monotonie zi de zi… Intru pe poartă cu căștile în urechi, ascultând melodiile preferate, pun pauză când trec prin dreptul gardianului ca să zic BUNĂ DIMINEAȚA respectuos și să aud, totodată, dacă îmi răspunde la salut. Zi de toamnă, ocolesc rapid și rușinos pe domnul și doamna care mătură de zor frunzele așternute peste pavele și, desigur, fructele pline de duhoare ale unui copac bătrân și înalt. Intru în liceu și urc aceleași scări nesuferite și obositoare spre minunata sală 19, unde îmi petrec jumătate de zi cu dragii colegi. Continuă să citești
Marius Alexandru DINCĂ – Printre multe altele
Pe scurt, că pe lung mă înşir prea mult şi nu mai termin… E ceva drăgăstos, iubire, nebunie mare, ieşiri la jumătatea săptămânii, înconjuraţi de frigul lui Decembrie, e ca data trecută tot aroma ta ce ţine de cald, e atât şi mult mai mult, cu dedicaţie ţie.
Eu dacă nu iubesc, nu mă simt bine. Nu ştiu să explic treaba asta, poate că mă cred eu mai special şi autentic şi inventez poveşti de vis Continuă să citești
Marius Alexandru DINCĂ – Mă-ntorc la tine iar şi iar…
Şi zic să ai răbdare cu ea. Poate că pare o persoană dificilă, dar cu răbdarea o să descoperi că este extraordinară, sensibilă, iubitoare şi amuzantă. Ai răbdare cu ea pentru că o sperie senzaţia de eşec, e vulnerabilă şi poate n-a fost fata care a avut parte de iubiri ca-n filme. Continuă să citești
Alexandru Marius DINCĂ – Cu frigul în haine
Dansăm în ploaie. Fugim. Agitație mare. Ne retragem ușor către spații călduroase. Ne ferim. Mișcăm calm buzele uscate de vânt. Frigul pătrunde între haine. Un cer gri curge lent în fața ochilor noștri. Tresărim repede la orice lucru colorat ce ne apare în față, la orice frunză roșiatică ce se zbate zadarnic pe trotuarul rece. Se așterne de iarnă. Se așterne timp. Și curg sunete răgușite prin timpanele noastre. Continuă să citești
Cum sunt
de Alexandru DINCĂ
Sunt haotic, dar normal de frumos.
Eu…
Eu am zilele acelea bune când merg prin lume cu liniște în suflet, zilele acelea când pare că am înțeles treaba cu trecerea timpului, cu amintirile, cu iubirea, cu viața în general. Dar, apoi, în restul zilelor mi se pare că sunt un prostănac total, care nu-și Continuă să citești